~~~ ingerasulmeu ~~~ :: Ce parere aveti despre copiii din flori?

Trimis: 18/07/2006 14:56

Fetelor, eu am o prietena veche (din adolescenta, dar in ultima vreme vorbim mai mult pe msg). Dupa cateva relatii nereusite, a renuntat la ideea de a-si intemeia o familie. Dar isi doreste enorm un copilas. Acum are iar o relatie; se inteleg bine, dar nu stie daca si cat va dura. Cum deja prietena mea a implinit 30 de ani, se gandeste sa faca un copil. Eu una am incurajat-o, caci nu am si nu am avut prejudecati de genul ,,trebuie sa fii maritata pentru a face copii". Insa ea se teme. Nu de faptul ca ar putea sa-si creasca singura copilul (desi i-am sugerat ca relatia cu potentialul tata al bebelului poate foarte bine sa dureze). Se teme de ce-or sa zica oamenii, de modul in care va fi privita. Voi cum vedeti aceasta problema? A invatat societatea sa accepte mamele nemaritate si copiii ,,din flori"? Eu as zice ca da (de fapt, ca sunt ceva imbunatatiri), dar...

Trimis: 19/07/2006 00:08

Eu nu am nimic impotriva celor care isi vor un copil, chiar daca nu sunt casatoriti. Fiecare se cunoaste si simte daca poate sau nu sa creasca un copil. Gura lumii nu poate fi oprita, oricum;desi cred ca oamenii, societatea incepe sa se schimbe, si accepta mai usor astfel de situatii. Sa fie curajoasa, prietena ta; fara copii viata e pustie, iar batranetea in singuratate e groaznica.

Trimis: 19/07/2006 10:06

Societatea a 'suferit' niste imbunatatiri, dar de schimbat-eu zic ca nu prea.
Nu inseamna ca daca toate ideile (din occident) fara pic de decenta, sunt acceptate in masa de catre romani, e o societate in schimbare pe drumul cel bun. Si cred ca, odata romanii credeau mai mult in sfintenia casniciei si a copiilor facuti in cadrul ei. Eu sunt de parere ca familia e cel mai important lucru. Nu inseamna ca daca acum se traieste in concubinaj si se fac copii chiar cu cine, inseamna ca suntem o societate sanatoasa si moderna, iar daca crezi in sacralitatea casniciei si a binecuvantarii din ea, nu inseamna ca esti invechit.
Daca pornesti cu ideea ca 'nici relatia asta nu va dura', cu siguranta nu are cum s-o duca mult, daca tu nu lupti din tot sufletul pt. ea, stiind undeva in minte ca oricum se va destrama odata si odata totul, la fel ca si celelalte, asa ca... daca esti direct implicata in 'problema' lupti pt. ce-i al tau.
Si iarasi mai cred ca nu o bucatuca de hartie te tine o viata langa celalalt, si toate vor merge bine.
Si daca ar fi sa stam putin si sa fim sinceri cu noi insine si am gandi putin mai profund, ar necesită sa privim dincolo de bolta cereasca cand vrem sa luam o decizie importanta (si nu numai) ce priveste direct viata si viitorul nostru.
Si daca vrei sa fi "in regula" la acest capitol cu Dumnezeu, nu prea merge sa accepti ideea de 'copil din flori', pt. ca EL, a instituit casnicia si a lasat binecuvantarea SA in ea.
Nu stiu ce sa zic. Eu personal nu arunc cu pietre, dar un copil are nevoie de acel cadru familial si neaparat de ambii parinti daca se poate. Bineinteles ca in orice sunt si exceptii, dar ...
Iar daca totusi isi doreste asa de mult un copil, nu sunt in masura s-o judec daca va face alegerea sa nu se casatoreasca. Dar sfatul meu ar fi : incearca, lupa, spera, iar daca mergi cu Dumnezeu si ceri binecuvantarea LUI peste ceea ce faci, totul va fi diferit.

E asa de greu sa credem pur si simplu in ceva, si sa luptam pt. acel ceva. Pt. ca daca nu crezi in acel ceva, nu ai cum sa-l stapanesti si sa-l detii in totalitate- mereu va fi o urma de indoiala ce te va impiedeca sa vezi seninul cerului si sa pasesti mai departe. Uneori ne trebuie putina nebunie, sau putin din increderea unui copil, sa acceptam si sa luptam pt. acel ceva, ca fiind bunul nostru de pret.
Daca am constientiza si pune in practica si trai astea zi de zi altfel ne-am raporta la celalalt, dar e teribil de greu.

In orice hotarare, doresc tuturor gandul cel bun!

Trimis: 19/07/2006 10:44

Lidi, sper sa nu te superi pe mine, dar vezi, si tu ai tendinta de a fi intransigenta din anumite puncte de vedere. E usor sa spui ,,asa trebuie", ,,asa e normal", dar fiecare om isi stie gandurile, suferinta, experientele. Nu e vorba ca ea nu lupta, dar a strans prea mult amar in suflet de-a lungul timpului. Iar acest amar ea si numai ea il simte si stie cum e, ce inseamna.
Sunt de acord ca un copil se dezvolta optim si armonios cand are ambii parinti alaturi. Dar cu o conditie: parintii sa se inteleaga, sa creeze o atmosfera familiala placuta, sa nu genereze tensiuni profunde si prelungite. Intr-o familie in care parintii se cearta, nu se mai inteleg, sau chiar se urasc, unde mai e armonia?
Prietena mea vrea sa se ,,asigure" intr-un fel ca, daca relatia nu va mai merge, nu va avea prea multe complicatii de descalcit si de parcurs. Si o inteleg, stiind prin ce a trecut. Poate ca in timp va vedea lucrurile altfel, de fapt, vor vedea, caci o casnicie cu acte in regula nu se face doar cu unul, ci cu ambii. Dar poate ca aceste acte vor fi facute peste 10 ani, si atunci?
Inca o data o spun: ar necesită sa intelegem mai bine oamenii inainte de a ne raporta la niste standarde care ni s-au potrivit noua.
Iar evolutia inseamna si bune si rele. Cert e ca mulțimea nu se opreste in loc.

Trimis: 19/07/2006 12:31

Cristinab. a scris:

Inca o data o spun: ar necesită sa intelegem mai bine oamenii inainte de a ne raporta la niste standarde care ni s-au potrivit noua.
Iar evolutia inseamna si bune si rele. Cert e ca lumea nu se opreste in loc.

Tocmai de aceea ii vor "gandul cel bun".

Trimis: 30/07/2006 12:26

nici eu nu am nimic si nu ma deranjeaza cele care fac un copil si nu sunt maritate eu cred ca ceea e este important e ca acel copil sa creasca intr-un mediu civilizat si plin de iubire si intelegere
nu are nici o importanta faptul ca parintii lui sunt casatoriti sau nu
un act nu cred ca leaga 2 persoane
eu am o prietena care are un copi splendid si nu e casatorita dar e fericita si ea si copilul si se va casatori cand va crede ea ca e mai bine sau poate nici nu se va casatori
exista multi oameni care traiesc impreuna si nu se casatoresc si asta nu-i impiedica sa fie fericiti si sa aiba copii
asta e punctul meu de vedere,fiecare are dreptul sa gandeasca cum vrea
pupici

Trimis: 31/07/2006 13:28

Excelent este ca un copil sa aiba langa el ambii parinti dar daca parintii nu se inteleg..... :'-(

Daca prietena ta isi doreste mult un copil, chiar daca nu are o relatie stabila si ea considera ca ii poate dărui dragoste, asta in inițialul rand, apoi daca considera ca il poate intretine singura, e BINE! Sper pentru ea sa ramana cu tatal copilului, dar daca nu e sa fie atunci asta e, o sa se bucure de copilas in fiecare zi iar copilul nu trebuie neaparat sa simta lipsa unui tata. Asa cred eu, dar nu stiu daca e chiar relevant pentru ca eu am avut ambii parinti langa mine, mama mau mult , tata mai putin pt. ca era foarte ocupat.
Eu am divortat o data, fara sa am copii, si m-am casatorit cu Frank in martie, cand Francesca - fetita noastra, avea 6 luni, mai mult din motive practice. Suntem impreuna de 5 ani.
CE conteaza ce zice lumea? NU lumea , adica vecinii, cunostintele etc. , ii aduc fericirea. Daca Copilul ei o va face fericita, nu o sa-i pese de ce zice societatea iar lumea s-a mai schimbat si ea, nu mai e chiar asa neobisnuit sa fi o mama independenta si singura! Dimpotriva, e de admirat o soție care se poate descurca si singura. NU le putem avea pe toate. Luptam pentru ceea ce ne dorim dar ceasul biologic isi spune cuvantul si uneori nu putem astepta o vesnicie!
Sa ne ti la curent!

Trimis: 31/07/2006 13:34

Am uitat sa mai scriu ceva. Perfect ar fi, cred eu, sa-i spuna si parteneruilui/iubitului ca isi doreste un copil, sa nu raman insarcinata si sa-l puna in fata faptului implinit pentru ca e si copilul lui si sa-i ceara parerea! asa ma gandesc eu, asa am facut si eu. Frank nu era asa hotarat ca mine, eu am fost cea care si-a dorit mult un copil, nu l-am batut la cap cu asta, pur si simplu i-am spus iar intr-o zi, m-a asteptat acasa cu flori si mi-a spus ca s-a hotarat si el si ca vrea o fetita!

Trimis: 31/07/2006 23:06

da si eu sunt deacord cu monika nu mi se pare perfect ca o femeie sa ramana insarcinata si sa isi anunte partenerul in timpul in care oricumnu ar mai putea face nimic mai bine zis sa-l puna in fata faptului implinit
mi se pare corect ca tatal copilului sa fie instiintat din primul moment
cum mi se pare la fel de corect daca barbatul care e langa tine daca nu e pregatit sa fie tataic si femeie isi doreste enorm sa fie mama sa o faca daca e se considera capabila sa creasca copilul singura
e adevarat ca e bine pt copil sa creasca langa ambii parinti dar sunt ft multi copii care sunt cumplit de fericiti desi sunt crescuti decat de mama sau tata

Trimis: 01/08/2006 16:03

Fetelor, aveti mare dreptate. Oricum, ea discuta cu partenerul ei despre posibilitatea de a avea un copil, insa se pare ca el nu-i nici contra, nici pro. Insa a inteles ca ea vrea nespus de mult, pretext pentru care prietena mea se intreaba daca vor putea ramane impreuna.

Trimis: 09/08/2006 10:07

Cristina sa ne spui ce-au hotarat cei doi.Ok? Vor avea sau nu un copil?

Trimis: 18/08/2006 21:18

dana si eu sunt curioasa ce se intampla cu prietena cristinei
acum realizez ce minunat e sa ai langa tine un om care sa te inteleaga si care sa isi doreasca ceea ce iti doresti si tu

Trimis: 19/08/2006 08:04

Pai... cum toata lumea e in vacanta, n-am mai vorbit in ultima perioada cu prietena mea. Acum e pe la munte, va merge si la mare. Poate se vor intoarce trei, cine stie? ;-)

Trimis: 05/10/2006 22:30

Cristina ce face prietena ta?

Trimis: 09/10/2006 14:09

si eu sunt curioasa e bine?a nascut?

Trimis: 18/10/2006 09:36

MITZONE a scris:

si eu sunt curioasa e bine?a nascut?

Nu, Mitzone, nici insarcinata nu este inca. Dar ,,lucreaza" la asta. Se pare ca da, s-au hotarat sa aiba un bebe. :-)

Trimis: 18/10/2006 10:45

Cristinab a scris:

MITZONE a scris:

si eu sunt curioasa e bine?a nascut?

Nu, Mitzone, nici insarcinata nu este inca. Dar ,,lucreaza" la asta. Se pare ca da, s-au hotarat sa aiba un bebe. :-)

nu stiu de ce retinusem ca este deja insarcinata

oricum multa bafta :lol:

Trimis: 16/11/2006 21:15

Vin cu o veste: ciclul intarziat cinci zile!!! Mai asteapta doua-trei si-si face testul, ca nu mai are rabdare! I-am spus partenerei mele despre forum, in curand s-ar putea s-o avem printre ingerasi. E cam ocupata, insa...

Trimis: 17/11/2006 10:09

cristina este un test pe care il gaseste in farmacie clari blue se numeste care se face din a 2 a zi de intarziere si este ft bun

Trimis: 21/11/2006 14:14

Atat timp cat intr-un cuplu nu se pune problema la "viitor", adica: o sa ne casatorim, o sa facem aia, aialalta, ne cumparam (noi doi :"ne") , ei bine, daca nu se gandeste la dublu si in perspectiva, e cam riscant sa faci un copil, doar pentru ca viitoarea mamica isi doreste "enorm" sa aiba un copil.
Demarcatia este extrem de fina...si alunecoasa.
Daca chiar ajungi la o varsta cand "perspectivele" sunt spre sumbru, atunci, a-ti completa viata este un gest extraordinar.

Trimis: 01/12/2006 22:14

Cristina o asteptam pe forum si pe prietena ta...sper ca acum e viitoare mamica,nu? ;-)

Trimis: 04/12/2006 11:38

cristina si-a facut testul prietena ta?cum a iesit?