~~~ ingerasulmeu ~~~ :: Cum priviti avortul?

Trimis: 09/06/2006 20:07

Cum priviti persoanele feminine care au hotarit intreruperea sarcinii?
Ce credeti despre pacatul de a ucide un prunc cu voia?
Dar daca o prietenă e violata iar in urma violului, ramane insarcinata si decide sa avorteze, pt. a nu-si aminti ori decate ori isi va privi copilul mai tarziu in ochi, trauma la care a fost siluita. Cum e privita aceasta femeie?
Ce facem cand avem de-a face cu femeie ce se gandeste la un posibil avort?

Trimis: 12/06/2006 09:10

Am citit de curand un articol in revista Psihologia azi, care mi s-a parut suficient de interesant. Parerea specialistului este aceea ca avortul ascunde o imaturitate afectiva. V-as fi dat link-ul, au si editie on-line, dar a aparut alt numar si se pare ca nu au arhiva. Dealtfel, produsele sunt incomplete, trebuie sa aveti revista ca sa cititi tot.
Multe soții se tem de responsabilitatea de a creste un copil, de aceea cauta motive/pretexte sa intrerupa sarcina: relatie neoficiala, varsta prea mare sau prea mica, scoala neterminata, cariera in ascensiune etc. In realitate, daca ar fi constiente de faptul ca un copil nu-i o piedica in calea acestor situatii, ar renunta la idee.
Eu sunt de parere ca exista si situatii in care e mai bine sa se recurga la intreruperea de sarcina. Asa cum a spus si Lidi, in urma unui viol trauma e prea mare si exista riscul ca acel copilas sa fie privid ca rod al unei tragedii si sa sufere toata viata, atat el, cat si mama. Sunt si situatii cat se poate de obiective. De exemplu, eu am facut un tratament pentru anexita. Doctorita m-a intrebat de doua ori daca sunt sigura ca nu sunt insarcinata, iar in cazul in care sunt, daca vreau sa pastrez sarcina. Tratamentul pe care mi l-a prescris poate conduce la malformatii genetice grave ale fatului. Ei bine, daca as fost insarcinata si as fi aflat dupa tratament, as fi mers pe mana doctoritei (am nascut cu dansa, este o profesionista desavarsita si stie ce spune/face).
Cred ca ar fi bine ca, inainte de a se ajunge la avort (un pas decisiv si ireversibil), femeile ar necesită sa vorbeasca cu un specialist psiholog. foarte multe fac acest pas si apoi regreta.
Voi ce parere aveti, in ce alte situatii considerati ca femela ar fi indreptatita sa faca o intrerupere de sarcina?

Trimis: 12/06/2006 11:24

[url=http://www.psihologia.ro/]Revista de care v-am spus[/url] , numarul din iunie.

Trimis: 12/06/2006 11:36

As fi de parere ca o simpla discutie inainte de a face acest pas nu este suficienta. Ar necesită dupa parerea mea o activitate mai sustinuta, cu atat mai mult cu cat, natalitatea, desi din 2004 incoace s-a mai inviorat, tot scazuta este...o campanie media, de presa, in locurile de munca...
Mai cred ca instabilitatea financiara a romanilor sta la baza acestor decizii tragice pentru ca se crede ca un copil este o gura in plus, presupune un efort financiar...e privit mai degraba ca un consumator de resurse ...se pierde din vedere VIATA, dragostea pe care o naste un copil si asta este cel mai tragic.
Dar...si aceasta simpla discutie poate ca in unele cazuri este fructificanta si atunci, mai bine decat nimic...

Trimis: 13/06/2006 10:11

Cristinab a scris:

[url=http://www.psihologia.ro/]Revista de care v-am spus[/url] , numarul din iunie.

Culmea, azi s-a deschis numarul din mai! :-O

Daca il mai ,,prindeti",
[url=http://www.psihologia.ro/index.php?id=17&cat=articol]cititi aici[/url] articolul despre avorturi.

Trimis: 16/06/2006 23:01

Femeia care a ramas insarcinata si care se decide sa faca avort numai pentru ca,:
-copilul o incurca
-mai are copii si nu mai este loc pentru inca unul
-nu vrea sotul sau barbatul cu care l-a facut
-nu stie care este tatal
-nu este momentul sa faca un copil
-este prea tanara

este pentru mine o persoana fara suflet,fara constiinta,fara credinta in Dumnezeu.Nici nu se poate numi femeie.

Discutabile sant cazurile prietenelor care fac avort pentru ca:
-au fost violate si au ramas gravide
-au luat medicamente nestiind ca sant gravide si fatul poate avea malformatii
-au descoperit ca bebelusul are malformatii genetice pe viata
Aici problema este delicata.Este usor sa dai sfaturi altora.Dar numai saracele femei carora li s-a intamplat nenorocirea stiu ce au pe suflet.
E greu.Chiar nu stiu ce sa spun.Doamne fereste de astfel de nenorociri.

Trimis: 07/07/2006 17:12

Eu nu sunt chiar atat de radicala cand abordez aceasta problema. Cunosc o mamica, care imi este si prietena suficient de apropiata (am vrea noi sa fim si mai si, dar nu prea avem timp) si care cu cateva luni in urma a recurs la un avort la cerere. Mamica aceasta are doi copii minunati (unul de 10 ani si o fetita de 3 ani si jumatate), deosebit de bine educati, ingrijiti etc. As fi absolut nedreapta, chiar rea, sa n-o consider femeie, sau mama, cand stiu ce mama buna este! Cand s-a intamplat sa ramana insarcinata, desi lua pilule, am stat de vorba. Era atat de dezorientata, nu stia ce sa faca. Eu, desigur, am incercat s-o conving sa faca copilul, mai ales ca au si o situatie materiala apreciabila. Insa ea a avut motivele ei; nici n-am insistat prea mult, stiind ca hotararea ii va apartine pana la urma. Poate ca mie nu mi s-au parut îndeajuns de intemeiate aceste motive, insa cine sunt eu sa judec ce si cum e in sufletul fiecaruia? Si, chiar daca nu sunt de acord cu ceea ce a facut, o consider in continuare prietena si un ajutor de nadejde cand am nevoie de un sfat pentru Cezar. A fost alegerea ei. Nu cred ca noi suntem indreptatiti sa judecam, ci Dumnezeu. De aceea cred ca fiecare om este liber sa aleaga, atata vreme cat legile omenesti ii permit.
N-am vrut sa aduc in discutie cazul partenerei mele, dar tocamai am avut o discutie cu o persoana foarte inversunata la adresa femeilor si medicilor care fac avorturi.
Mai ridic insa o problema. Se spune ca pacatoasa este cea care avorteaza. De mult eori insa, aceasta decizie se ia in familie. Barbatii sunt absolviti de vina doar pentru ca nu ei sunt in cauza?

Trimis: 08/07/2006 12:34

Cristinab a scris:

De mult eori insa, aceasta decizie se ia in familie. Barbatii sunt absolviti de vina doar pentru ca nu ei sunt in cauza?

Nicidecum asta. Pacatul cade asupra lui daca isi obliga sotia la a face crima. Dar daca soția poate totusi alege sa pastreze copilul chiar daca sotul nu vrea, atunci cu siguranta se va face singura vinovata de aceasta, ca doar nu se va putea prezenta in fata lui Dumnezeu cand o va trage la raspundere asupra copilului ce i L-a daruit iar ea a ales sa-i curme viata, cu textu: "sti Doamne, dar sotul meu nu si-l dorea si m-a pus sa-l omor".
E o problema delicata, dar asta nu ne da dreptul sa facem catalogari dupa preferinte. Nu inseamna ca daca femeia ce alege sa ucida -si iti e prietena e mai buna decat o straina ce face acelasi lucru.

Dumnezeu e singurul in masura sa judece si sa dea verdicte dar ne-a dat si intelepciune de a alege singuri ce e mai bun si nicidecum nu vom fi absolviti de vina si nu vom gasi liniste daca incalcam principiile vietii lasate de EL (crezand ca singur iti trasezi itinerarul iar haturile viitorului se afla in propriile maini), pt. a ne ajuta si indemna mereu sa traim asa cum ar trebui si nu sa ne prefacem ca totul va fi bine si mereu vom fi iertati odata ce comitem fapte demne de moarte.
Ar trebui sa fim extrem transanti acolo unde si Dumnezeu este, si ingaduitori si intelegatori in ceea ce si Dumnezeu este.

Viata, ca dar de la Dumnezeu, nu o poti da si nici lua dupa bunul plac.

Trimis: 08/07/2006 16:02

Lidi a scris:

E o problema delicata, dar asta nu ne da dreptul sa facem catalogari dupa preferinte. Nu inseamna ca daca femela ce alege sa ucida -si iti e prietena e mai buna decat o straina ce face acelasi lucru.

N-am spus asta nicidecum. Am spus doar ca n-as putea s-o urasc, sau sa n-o mai consider mama sau femeie, atata vreme cat de zece ani isi demonstreaza calitatile de mama, calitati extraordinare. Cum as putea spune ca nu mai e mama, cand isi iubeste copiii ca pe ochii din cap? Si nici nu pot s-o dau afara din casa, sau sa o resping. E prietena mea, a fost alegerea ei, optiunea ei. Nu-i nicio socoteala cu mine in toata povestea asta.

Trimis: 09/07/2006 21:57

eu nu as numi un avort neaparat o crima, nu cand este facut devreme, inainte de a se dezvolta simturile fatului, deci nu ma refer la avortul la cateva luni de sarcina, asta intradevar mi se pare crud. asta nu inseamna ca sunt pro avort dar sunt cazuri in care, cred eu, un avort e de favorit vitii mizerabile si chinuite a unui copil. cand ai 16 ani , un tata alcoolic, care poate e char si tatal copilului tau, o mama la fel ca si tatal, ai crescu cu multi frati, ai mancat din gunoaie, nu ai unde pune capul jos, ramai insarcinata si ce faci? aduci pe lme inca un copil care sa cerseasca sau sa fure ca sa supravietuiasca in mizerie? un copil care sa nu aiba parte de copilarie , sa nu poata merge la scoala ?
si exemple de genul asta sunt o gramada , dar ma opresc aicea.
fiecare decide pentru el insusi si fiecare isi poarta propria cruce si are de suportat consecintele faptelor sale. sunt sigura ca prietena cristinei sufera si nu e nimeni indreptatit sa o judece, numai ea stie ce e in sufletul ei.

Trimis: 10/07/2006 09:47

Multumesc, Monika, pentru ca intelegi. Da, a suferit si probabil ca inca se mai gandeste la momentele acelea. Dar ea stie ca a luat o decizie potrivita. N-as vrea sa discut aici motivele ei, n-ar fi etic din partea mea s-o dezvalui prea mult fara sa-i fi cerut acordul.
Cat despre copiii de care tu pomenesti, sunt si eu de acord. Imi aduc aminte de practica pe care am facut-o in casele de copii (inca se mai numeau asa), in momentul facultatii. Va spun, fetelor, pana m-am obisnuit cat de cat, am plans de fiecare data cand am fost acolo. Si nu era vorba numai despre copii abandonati, ci si de copii doriti, dar ramasi fara parinti, bietii de ei. N-am ajuns insa sa lucrez cu copii de pe strazi sau cu delincventi juvenili, dar stiu de la colegii care au absolvit asistenta sociala ca este cumplit. Asa ca zic si eu - decat asa copilarie...

Trimis: 13/10/2006 12:29

fetelor eu una nu sunt adepta avortuli insa cred ca uneori e mai bine sa faci un avort decat sa aduci pe lume un copil care v-a fi chinuit toata viata si va avea o groaza de lipsuri
nu le condamn pe cele care fac avort pt ca nu au cu ce sa isi creasca un copil.le condamn pentru ca nu s-au protejat cand trebuia ...
eu personal iau anticonceptionale si nu as face un avort dar asta pt ca imi încuviințează sa crsc decent un copil
dupa al dolea copil imi voi lega trompele.

Trimis: 18/10/2006 09:41

Si eu le-as ,,scutura" un pic pe cele care nu se protejeaza, mai ales ca anticonceptionale se gasesc peste tot, plus informatii referitoare la alegera lor, modul de folosire etc. Problema este ca, in afara de legarea trompelor, nici un mijloc contraceptiv nu este sigur 100%. Asa ca sarcini ,,surpriza" pot sa apara la oricine.

Trimis: 28/01/2008 05:00

Pentru ce se casatoresc oamenii? Pentru a indeplini trei scopuri: sa inmulteasca neamul omenesc, sa se ajute reciproc, sa starpeasca patimile desfranarii. Deci doi tineri cand se casatoresc, daca incalca unul din cele trei scopuri, fac un mare pacat.

Unul din cele trei scopuri care se incalca tare des este cel al inmultirii oamenilor, al procrearii. Nu lasa mersul normal al vietii, ci isi programeaza cati copii sa faca, dupa bunul lor plac. Lasa un copil sau doi sa se nasca si restul ii arunca la canal.

Cea mai oribila crima este avortul, cand mama isi omoara propriul copil. Nici animalele nu fac asa ceva, dimpotriva nasc cati pui le da Dumnezeu si ii iubesc cumplit de mult. Toate pacatele se pot ierta, spun Sfintii Parinti, dar pacatul acesta al avortului, al crimei asupra unui suflet nevinovat poate fi iertat doar cu pretul unor osteneli, nevointe, al unei pocainte care pot dura viata intreaga. Sangele acelui prunc nevinovat striga din pamant. Acei prunci avortati plang inaintea lui Dumnezeu si cer razbunarea sangelui varsat de mama. Cel mai mare bine pe care-l poti face in viata, ca om casatorit, este sa dai viata mai departe. Oricat ai posti, oricat te-ai ruga, oricat ai da de pomana, oricata nevointa ai face in viata, nu este mai mare lucru ca atunci cand dai viata unui om. Toti Sfintii din ceruri cu toti ingerii si intregul cer se bucura cand se naste un copil.

Singura mama poate sa faca o asemenea minune, ea este singurul laborator ce poate da nastere unei fiinte umane. Daca refuza a da nastere, a da viata, refuza ea insasi a avea viata vesnica. Majoritatea femeilor, foarte comod, justifica faptul ca nu nasc copii mai multi datorita contextului in care traiesc: ca nu au cu ce sa-i hraneasca si sa-i creasca. Insa aceasta este o mare cursa pe care le-o intinde satana. Trebuie sa fim constienti ca Dumnezeu niciodata nu va da voie sa se nasca un copil fara a avea asigurata bucatica lui de paine. Este un mers firesc si natural al lucrurilor sa se intample asa. Atunci cand nu avem credinta in Dumnezeu se produce nefirescul, nenaturalul. Atunci cand cineva avorteaza nu are credinta in Bunul Dumnezeu, in faptul ca El este deasupra si va ocroti acel copil; lipsind credinta in Dumnezeu se ajunge la pacatul pruncuciderii, adica al avortului.