~~~ ingerasulmeu ~~~ :: cum sunt viitorii tatici? indiferenti?panicati?siguri pe ei?

Trimis: 10/09/2006 12:50

mai fetelor, sotul meu parca e nebun uneori1 ba se panicheaza...vine bb, ba devine "indiferent"....nu vrea sa aducem nimic de bb in casa...zice ca 3 zile cat sunt eu in maternitate..le face el pe toate..ia patut, aranjeaza casa...ia hainute, cadita....uneori am impresia ca il sperie sosirea pe lume a bb-lui...ai vostii cum reactioneaza?

eu nu stiu cum sa mai fac....uneori imi mangaie burtica..alteori imi spune ca sunt extra sexy...mamica....aleteori il vad cum ma priveste cu coada ochilui....alteori..parca il si vad gelos pe bb....ca mi-a acaparat otata atentia....

cum erau sotii vostrii? eu las uneori intentionat (dar el nu stie) :lol :reviste despre bb pe care le le citeste....printre randuri si apoi il aud discutand intre prieteni...cu alti tatici..si ma amuza..cum stie el de toate:lol:

am gasit un subiect de genul asta pe internet..il postez aici!

Acum 50 de ani doar doctorii intelegeau cu adevarat procesul de dezvoltare a fatului. In zilele noastre, o mama obisnuita este suficient de bine informata, in timp ce un tata obisnuit inca nu stie prea numeroase in acest domeniu. Asa ca, daca barbatii nu stiu ce se intampla, nu pot fi pregatiti si nici nu capata incredere in sine. De aici consecinta este faptul ca nu vor fi alaturi de mama in tot ceea ce se intampla. O solutie ar fi ca tatii sa preia initiativa. Iata cam ce puteti face:

Discutati cu partenera despre ceea ce simtiti amandoi si cum puteti pregati impreuna sosirea bebelusului. Amintiti-va ca un copil inseamna o schimbare uriasa pentru amandoi. Discutati de întocmai despre ceea ce fiecare pierde si castiga dupa venirea pe lume a copilului si faceti-va timp pentru lucrurile speciale pe care nu le mai puteti face dupa nasterea copilului.
Mergeti cu partenera dvs. la vizitele prenatale periodice la doctor si astfel veti putea auzi inima copilului sau chiar il puteti vedea cum se misca la ecograf. Ca sa puteti fi alaturi de partenera dvs. nu uitati sa stabiliti aceeste vizite la ore convenabile pentru amandoi.
Rugati moasa sa va ajute sa deveniti mai apropiat de partenera si sa va sustineti ca un adevarat cuplu, pe masura ce va apropiati de nasterea copilului. Este bine ca partenera dvs. sa aiba o relatie buna cu moasa, dar aceasta relatie este doar temporara, pe cand dvs, ca tata, veti fi alaturi de partenera in lunile si anii care vor urma.
Daca cineva va ignora sau va exclude, puteti sa le reamintiti ca atunci cand tatii sunt bine informati, mamele au in general un travaliu mai limitat si mai putin dureros, alapteaza fara complicații si nici nu suferea de depresie postnatala.
Intrebati moasa/doctorul despre orele de pregatire prenatala si in caz ca nu sunt convenabile pentru dvs. incercati sa le fixati la alte ore.
Daca partenera dvs. doreste sa se consulte singura cu un medic specialist, incurajati-o sa faca acest lucru si de asemenea incercati si dvs. sa discutati separat cu acesta. Aceasta discutie poate sa clarifice multe probleme care o ingrijoreaza pe partenera dvs.
Incercati sa discutati si cu alte persoane din jur. In general barbatii discuta despre evenimentele zilnice cu partenerele lor, dar pentru ca nu vor sa le ingrijoreze in perioada sarcinii, unii barbati ajung sa nu mai stea de vorba cu nimeni.
Discutati cu partenera despre implicarea rudelor si a prietenilor in viata dvs. dupa nasterea copilului. Daca rudele sau prietenii va pot ajuta la rezolvarea sarcinilor domestice veti putea petrece mai timp cu bebelusul, dar totusi nu-i lasati sa va acapareze/decongestioneze mai mult decat o doriti.
Vorbiti cu fatul, dar cu voce joasa caci acesta va poate percepe vocea pe ton jos mai clar decat pe cea a mamei.
Nu mai fumati (sau fumati doar afara) si incurajati-va partenera sa nu mai fumeze, caci dezvoltarea fatului poate fi influentata de orice persoana fumatoare din jur, nu numai de o mama fumatoare.
Pregatiti mancare sanatoasa pentru dvs. si partenera dvs. pe baza unei liste intocmite de doctorul dvs.
A fi "in cunostinta de cauza"

Multe dintre cartile care se refera la perioada de sarcina nu sunt usor de citit de catre tati pentru ca:

- atentia este focalizata aproximativ in totalitate asupra mamei;

- tind sa "dirijeze" tatii;

- informatia este atat de densa incat nu stii de unde sa incepi

- intr-adevar nu este posibil sa faci totul dintr-o data. Este mai bine sa inaintezi cu pasi mai mici in citirea unei astfel de carti astfel incat sa fii doar cu putin inainte de ceea ce se petrece in sarcina reala a partenerei;

Cursurile de pregatire prenatala

Cursurile de pregatire prenatala se tin de obicei la cea mai apropiata clinica sau spital, in timpul zilei. Nu totate cursurile prenatale incurajeaza participarea tatalui, dar exista si exceptii. Rugati moasa sau doctorul sa va informeze despre aceste cursuri si faceti-va o rezervare din timp, ca sa nu aveti probleme. Daca faceti un tur al spitalului puteti obtine informatii pretioase despre sala de travaliu si echipamentul existent.

Trimis: 11/09/2006 10:46

Cum s-a comportat sotul meu?
De invidiat si foarte intelept in toate. Suna a lauda, dar a fost ajutorul meu cel mai potrivit in fiecare clipa a sarcinii cat si a nasterii si inca ramane, susținerea si sprijinul meu de nadejde.
Si-a dorit foarte mult copilas.
Nu a fost un control ecografic fara el (desi eram prezenta de multe ori la interval de 2 saptamani), fiind si el una cu mine-prezent la fiecare evolutie a fatului.
Stateam impreuna si urmaream miscarile si salturile lui gratioase prin burtica mea. Ne minunam ca si 2 copilasi de progresele fatului si de cresterea burticii. Antonio (sotul) de abia astepta sa ma vada cu burtica mare, sa-l simta cum creste si sa-i povesteasca cum va fi afara si cum il voi iubi. Pe langa disconfortul sarcinii, a fost o perioada minunata. M-a facut sa ma simt cea mai frumoasa graviduta (si eram si cea mai fericita).
Perioada travaliului, am petrecut-o impreuna (ajutandu-ma si prietena mea cea mai buna sa fac fata contractiilor), ajutandu-ma sa respir si masandu-ma sau tinandu-mi mana in momentul contractiilor.
La nastere, statea pe hol, strangand o haina in maini si rugandu-se permanent, facand maratoane timp de 2 ore.
Cand l-a vazut pt. întâia data era coplesit. A inceput sa planga.
Cand m-a vazut dupa nastere era la fel de coplesit (nespunandu-mi cat imi era de intins dermatograful pe fata), imbratisandu-ma si plangand de fericire, sarutandu-ma continuu.
Cand l-a luat in brate, parca se oprise societatea in loc, chipul lui, ramanand inmarmurit. Parca stia deja cum sa-l tina (intotdeauna mai sunt mici indicatii ;-)

). Era atat de fericit- o fericire copilareasca si pura. Radea asa de usor si de satisfacut si se vedea soarele in ochii lui. Mi se bucura sufletul cand il vedeam.
Acasa nu am avut necesitate de altcineva sa ma ajute, fiind prezent la orice ora din zi sau seară luandu-l pe David si plimbandu-l sau adormindu-l cand eu nu mai puteam.

Chiar daca a fost grea perioada de acomodare cu noua fiinta in omenirea noastra, Antonio, se comporta de parca era deja obisnuit, desi nu dornmea de multe ori decat vreo 2-3 ore pe noapte.
E cel mai splendid tatic ce-l poate avea David.
De gelozie nu poate fi vorba.

Trimis: 11/09/2006 14:38

Draga burtica, sotul tau are un comportament perfect firesc pentru aceasta perioada. Indoielile, sentimentele de oarecare teama, asa-zisa gelozie, fac parte dintr-o asteptare, in esenta, deosebit de placuta. In ce ai scris tu, n-am gasit nimic ingrijorator. Dimpotriva, totul pare incurajator. Sotul tau stie ca bebele o sa va schimbe viata si se gandeste cum va fi. Incearca sa-l faci sa vorbeasca mai mult despre indoielile, despre sentimentele lui. Asigura-l de ceea ce stie deja: ca o sa-l iubesti la fel de mult si cand bebe va veni pe lume. Doar ca s-ar putea sa-i dai un pic mai multa atentie copilasului in primele luni. Insa daca sotul tau se va implica de la inceput in cresterea si ingrijirea bebelusului, sunt sigura ca evantuala gelozie va disparea foarte repede.