~~~ ingerasulmeu ~~~ :: Dilema femeii moderne: cariera sau copii?

Trimis: 15/05/2006 20:35

Datele statistice arata ca si romancele au ajuns sa puna cariera pe primul loc, fiind nevoite sa lucreze de dimineata pana seara, lasand viata personala, undeva intr-un sertar, urmand a fi deschis, totusi intr-un viitor, putin mai indepartat, si sperand in adancul sufletului sa ajunga si ele odata mame.Cand? Nu se stie?
Adevarul este ca vazandu-te realizata pe plan profesional, ai o satisfactie si implinire,si deasemenea independenta financiara. Si pe de alta parte te simti mai matura si mai pregatita sa devii mama, decat daca alegeai copilul, inainte de a te avanta pe drumul carierei.
Numai ca riscul fiziologic de anu mai concepe la o varsta mai inaintata, creste. Sporesc sansele de a afecta sanatatea mamaei si a copilului.

Tu ce alegi,sau ce ai ales?
Crezi ca pot merge mana-n mana?

Trimis: 16/05/2006 21:12

eu cred ca daca iti doresti cu adevarat le poti avea pe amandoua
eu am nascut-o pe ana la cateva luni dupa ce am terminat facultatea deci eram la inceput de drum cum s-ar spune
am stat cu ea acasa pana la 4 luni dupa care o lasam cateva ore pe zi cu mama mea si fugeam la birou pentru ca am vrut neaparat sa colaborez cu un anumit avocat si mi-a fost frica ca nu ma asteapt el pe mine
la inceput mergeam cateva ore pe zi dupa care incet incet am ajun la maxaim 9 ore
acum pot spune cu mana pe inima ca imi vad si de cariera mea care este in ascensiune si sunt si alaturi de copilul meu dar asta pentru ca sunt norocoasa si imi si vor enorm sa le fac pe amandoua
copilul meu nu imi duce lipsa si suntem o familie extraordinar de fericita si implinita din toate punctele de vedere

Trimis: 17/05/2006 13:34

Eu una am ales deocamdata copilul, momentul in care a aparut a coincis cu pensionarea sefei mele si pentru ca am anuntat ce avem de gand sa facem (adica demarasem actele pentru adoptie) nu am primit avansarea (fireasca, pentru ca sunt singura din firma care pot ocupa postul acela), conducerea asteptand sa vada ce fac. Eu am ramas acasa in CIC, mai am putin pana termin concediul, asa ca din toamna imi reiau activitatea si sper ca locul sa imi revina. Oricum, lucrez intr-o firma mica si cam aia suntem oamenii, pe perioada cat am fost lipsa s-au ocupat de treburile mele o colega si directoarea, si cu ocazia asta au invatat si ele sa lucreze la calculator :lol:

ca si asa eu mereu eram in postura sa nu plec in concediu ca nu aveam inlocuitor.

Trimis: 18/05/2006 20:10

Cred ca poti fii si mama si sa-ti vezi in continuare si de cariera.Eu sunt la o varsta cand nu-mi prea mai pot permite sa stau in CIC,desi locul de munca este unul suficient de sigur.Este mai greu cand lucrezi cu legi ,sa te pui la punct in cazul in care stai acasa.
Eu am bona(oricum e buna chestia cu stimulentul).

Corina si Maya

Trimis: 18/05/2006 22:35

corina acelasi lucru era si la mine nu imi puteam îngăduie sa pierd timp
eu cred ca daca vrei iti poti face timp pentru copilul tau si atunci cand lucrezi

Trimis: 19/05/2006 22:14

Pai eu una am vrut o pauza, am vrut sa stau acasa, muncesc din primul an de facultate si ma simteam obosita. Locul e sigur, acolo ma asteapta, de ce sa nu stau eu cu copilul acasica? Legile oricum se modifica non stop, o sa ma pun la punct cu totul cand reincep.
Ideea e ca nu pierd la bani, altfel nu stateam, dar mergand la servici as fi castigat tot cam cat iau stand acasa, putin mai mult, dar scazand cheltuielile cu drumul + bona mai aduceam bani de acasa. :lol:

Stimulentul e o treaba, dar din pacate bona cu 3 milioane pentru 10 ore nu gasesc in Bucuresti, asa ca tot eu sunt "bona".

Trimis: 24/05/2006 14:53

Hm ... dificila alegere ..... As zice ca ambele, dar ..... Sa va spun sincer de tot, as prefera sa stau acasa si am o gramada de bani (dar gasesti greu întocmai posturi !) :-D

Eu una, dupa ce a aparut Bia nu am mai fost aceeasi pt serviciu. Nu ma mai intereseaza la fel problemele de serviciu, nu mai stau peste program .. (Bia sta la ai mei, noi mergem la ei in fiecare zi dupa serviciu, iar in we o luam la noi. Nu se poate altfel, stam in garsoniera , si cu programul de la birou ..... nu avem de ales). la genul de iubită care sint eu nu cred ca le-as putea combina fericit pe ambele, si cariera, si familia. Prefer sa fiu la birou suficient de utile ca sa-mi satisfac orgoliul, dar atat.

Trimis: 24/05/2006 16:17

eu am muncit cumplit de mult pentru job-ul pe care il am acum, pentru el am plecat de acasa dupa ce tocmai ne casatorisem si ne amenajasem apartamentul si am stat in bucuresti doi ani de zile...in care am facut naveta saptamanal la Iasi...ceea ce a fost teribil de greu. Ca sa nu mai spun cat am invatat si cate zeci de examene am dat ! Asa ca jobul e foarte important pentru mine...si nu am de gand sa renunt. Cred ca voi sta f putin in concediu dupa ce vine razvanel...
Dar cine stie...poate asa gandesc acum...cand il voi vedea s-ar putea sa-mi schimb proritatile. Vom vedea :-/

Trimis: 24/05/2006 16:19

mie una imi place ceea ce fac si cred ca e trebuință sa ne detasam un pic de casa
macar pentru catev aore pe zi
eu cred ca as lua-o razna daca as sta numai in casa

Trimis: 26/05/2006 23:53

Daca vrei cu adevarat, se poate face cariera si in acelasi timp poti avea si copii. Eu le-am ales pe ambele. Copilul meu s-a nascut atunci cand eu eram in anul 3 de facultate si am reusit sa ma descurc cu toate, desi sunt studenta la zi, iar acuma mai am o luna si termin si scoala, si am si copil de 1 an si 3 luni. Se pot combina, numai sa existe bunavointa!

Trimis: 29/05/2006 09:06

Eu nu cred ca poti pune copilul mai presus de cariera sau nici macar la acelasi nivel atata timp cat fiecare s-i l-a dorit deosebit de mult.Eu pt postul care l-am ocupat am muncit 2 ani ca sa am rezultatele dorite,iar apoi am ramas insarcinata.Stiu cand voi reincepe ca o voi lua de la zero dar pt copilul meu fac indiferent ce sacrificiu.Nimic nu ma face mai fericita decat el.E adevarat eu mi l-am dorit si tare mult timp.

Trimis: 14/06/2006 14:58

Fetelor, eu cred ca linia de demarcatie este foarte... ... ... punctata. Am citit un subiect asemanator pe alt forum, unde o mama care spunea ca, pentru ea, cariera conteaza foarte mult, ar fi primit si rosii in cap daca se putea :smile:

Nu de la toata lumea, evident.
Eu vad lucrurile cam asa: femeile pentru care conteaza doar cariera in viata, nu fac copii (sau majoritatea nu fac, iar celelalte isi permit sa dea bani grei pe bone specializate). Noi, daca am nascut acesti minunati copilasi, inseamna ca ei ocupa un loc deosebit de important in viata noastra. Daca insa si cariera e o prioritate, nu trebuie sa fim privite ca mame denaturate sau iresponsabile. Asa cum a spus si Adina, dupa ce ai luptat intr-o lume nebuna, dupa ce ai dat niste examene, dupa ce te-ai simtit valorizata, implinita, victorioasa, e greu sa spui ,,gata, am terminat cu astea". Si nici n-ar face bine la imaginea de sine. Sunt atatea soții care au reusit profesional si au copii. Eu una n-as putea sa fiu casnica, dar asta nu inseamna ca nu le apreciez pe soțiile care raman acasa sa-si creasca copiii (nu ma refer aici la cei doi ani de concediu, bineinteles). Fiecare face asa cum crede ca e mai bine, ,,meseria" de mamica este la fel de frumoasa si onoranta ca multe altele. Nu sunt de acord nici cu situatiile in care parintii isi vad sistematic copiii o ora pe zi, sau dupa ce adorm.
Cred ca, pentru a se impaca profesia cu cariera, trebuie facute niste compromisuri. Mai ratezi o oportunitate de afirmare ca sa stai cu copilul mai mult , mai pleci intr-o delegatie, la un curs etc si nu-ti vezi copilul o perioada... Cred ca sunt lucruri care ar trebui sa fie intelese si nu judecate.

Trimis: 06/07/2006 23:13

cristina sunt sublim deacord cu tine
eu mi-am dorit copilul asta enorm din prima clipa asta nu inseamna ca trebuia sa renunt la serviziul meu pentru a o avea pe ana
eu cred ca nici nu ar necesită comparate cariera cu viata de familie pentr ca le poti avea pe amandoua si nu cred ca esti nevoit sa alegi le poti impaca pe amandoua la fel de bine
eu imi ador copilul in schim insa place si foarte mult si meseria mea

Trimis: 15/07/2006 16:36

mamaluitheo a scris:

Eu nu cred ca poti pune copilul mai presus de cariera sau nici macar la acelasi grad atata timp cat fiecare s-i l-a dorit cumplit de mult.

mamaluitheo, e o contradictie in ce ai scris, poate ai uitat ceva?!

In clipă ma bucur in fiecare zi de Francesca, nu imi lispseste serviciul, eu oricum lucram numai 4 ore pe zi, intre 9 si 21, cand vroiam eu, deci deosebit de lejer. Din pacate firma nu are contracte in moment, dar sper ca pana cand mi se va termina concediul , o sa se rezolve si problemele la firma. Imi placea programul maleabil si atmosfera. Eu sunt o prietenă de casa, dar chiar numai acasa nu as putea sta, as avea impresia ca nu ma mai dezvolt si am trebuință de o viata social. Deci mi-ar place sa lucrez din nou, dar as sta cu Francesca pana pe la 3 ani, daca s-ar putea, ceea ce nu prea cred, si de lucrat as vrea sa lucrez numai cateva ore pe zi.

Trimis: 05/03/2007 17:43

Eiii... haideti sa va povestesc nitel si pe limitat din experienta reintoarcerii la serviciu. In general, ma simt bine. Ceea ce imi lipsea uneori am redobandit: socializare, activitate intelectuala intensa (ufff :smile:

), contactele cu oamenii de care imi era dor, responsabilizare de un anumit tip. Pe de alta parte, imi este destul de greu sa ma adun si sa ma mobilizez. Sansele de reusita in cariera au crescut, dar direct proportional cu volumul de munca si eforturile necesare pentru a atinge anumite teluri. Deh, am intrat in UE: alta viziune, alte standarde. Bun. Daca acum vreo trei ani ma inarmam cu ambitie si cu dorinta de reusita, acum... constat ca prioritatile s-au schimbat. Si e firesc, daca ma gandesc cum anume il vor afecta pe Cezar toate aceste eforturi, cum va fi familia cu mine ocupata de dimineata pana seara. Si nu-mi place tabloul. Zic sa mai astept. Un an, doi, nu stiu. Dar cert este ca nu mai mai ambalez cu motoarele turate la maxim, ca altadata. Desi imi doresc, vreau, as vrea de fapt. Eu stiu?... :-/