~~~ ingerasulmeu ~~~ :: Exista teama de a face diferente intre proprii copii?

Trimis: 12/10/2006 17:31

Mai întocmai ceea ce vreau eu sa spun si sa discutam pe tema aceasta e: oare chiar se poate sa-ti iubesti un copil mai mult decat altul?
Chiar e capabil sufletul de mama sa faca diferente si sa aiba preferinte intre proprii copii?
Poate cele cu 2 sau mai multi copii ne vor ajuta, pe noi, cele care formam majoritatea, ca fiind mame de un singur copil (deocamdata) sa intelegem mai bine cum sta treaba si sa aflam mai numeroase detalii din sentimentele si experientele mamelor care au trait minunea nasterii de mai multe ori avand alaturi mai multi copii.
Voi, celelalte mame majoritare, va confruntati cu aceasta 'dilema'?
V-ati pus vreodata problema unei eventuale temeri de a darui mai mult intr-o parte si a nu imparti in mod egal dragostea si pe voi insiva?

Trimis: 13/10/2006 11:43

Lidi eu de numeroase ori m-m gandit la lucrul asta insa am in fata cel mai bun exemplu mama mea,noi suntem 4 frati si nu am simtit niciodata o diferenta ca ne iubeste pe unul mai mult decat pe celalalt si trebuie sa mentionez ca eu sunt singura fata.Deci eu cred ca o mama nu are cum sa isi iubeasca un copil mai mult decat pe celalalt copil.
Ceea ce cred este ca in momentul cand apare al 2 lea copil se indreapta atentia mai mult spre el pt ca e bebelus insa cu timpul lucrurile intra in normal
Eu una nu cred ca as putea iubi pe unul mai mult decat pe celalalt.

Trimis: 13/10/2006 12:52

Eu totusi sunt convinsa ca exista ceea ce am spus mai sus.
Tocmai imi redase o prietena o discutie cu mama ei (are mai multi frati si surori), si reiesea ca ea e totusi cea mai apropiata de sufletul ei (desi nu o spuse niciodata niciunui copil, iubindu-i enorm) si mereu a avut o slabiciune mai mare si emotii mai tari legate de aceasta fiica decat fata de ceilalti. E o mama minunata, dar care s-a surprins si si-a inteles intr-un tarziu sentimentele si a ales sa-i spuna si sa nu se mai minta. Acesta e doar un caz, dar am auzit de mai multe mame care ar avea sentimente mai puternice si preferinte fata de anumiti copii.
Mi-e teama de întocmai sentimente, care stiu sigur ca exista si sunt experimentate de foarte multe mame.

Trimis: 13/10/2006 12:55

lidi nu te pot contrazice in totalitatate o sa vad cand o sa am al 2lea copil ce va fi dar eu una nu cred ca am cum sa fac o diferenta intre copii mei

Trimis: 13/10/2006 13:00

Eu ma bucur foarte tare pt. taria cu care o zici si sper sa si fie asa, dar cum nici o mamica nu-si programeaza sentimentele...
Nu pot spune decat ca il iubesc mai mult decat pot exprima in cuvinte pe ingerasul meu si nu stiu cum e sa mai ai un alt bb.
Sper din inima sa fie la fel si sa-mi iubesc copii in mod egal (cati or mai fie ei :-D

) si sa ma fereasca Dumnezeu sa fac partaje.
Mamele celelalte -voi ce ziceti?

Trimis: 13/10/2006 13:19

Lidi, sa stii ca si eu cred ca exista ceea ce ai spus mai sus. Eu sunt singura la parinti si nu pot sa afirm cu certitudine acel lucru, dar repet, cred ca exista. Cred ca fara sa vrei o faci pana la urma. E unul dintre motivele pt care nu mai vreau inca un copil. Mi-e frica sa nu o neglijez pe Rebecca sau sa nu o fac sa se simta ea mai putin iubita, cu toate ca nu cred ca daca as avea inca un copil, ea ar pica pe locul doi. Totusi nu stii ce poate sa simta sufletul tau. Eu una o iubesc prea mult si nu vreau niciodata sa aud ca-mi reproseaza ca pt X am facut ceva si pt ea nu.
asta nu inseamna ca o sa fie super cocolosita si alintata. Eu mi-am dorit un copil si la fel zic si acum. Sunt multumita si fericita pentru ceea ce am.
Pupicei la toate, la David si Ana
:o)

Trimis: 13/10/2006 13:26

Mi-am amintit ceva: la maternitate am stat in salon cu o mamica, la al doilea copil(primul baiat, al doilea tot baiat). Mi-a spus cu lacrimi in ochi(nu o sa uit niciodata), ca s-a tot gandit cand o sa-l nasca pe al doilea ce o sa simta pt primul. Spunea ca ii este f dor de primul copil, nu a vrut sa vina la ea in vizita la spital pt ca zicea ca l-a lasat acasa pt fratiorul lui si era suparat pe ea. Ea suferea ca un copil asa mic(3 ani) exprima prin cuvinte sentimente atat de puternice, dar care au ranit-o atat de mult. Chiar dupa operatie (am stat una langa cealalta), cred ca din cauza anesteziei, plangea si-mi spunea ca se gandeste la copilul ei de-acasa.
Concluzia o trageti voi.....

Trimis: 13/10/2006 13:30

...da

, concluzie evidenta.
E atat de dureros chiar numai sa sti ca ai fi capabila de întocmai sentimenta, dar sa le mai si experimentezi fara voia ta.
E uneori peste puterile noastre sa ne poruncim anumite lucruri iar mintea si inima sa nu reactioneze.

Trimis: 13/10/2006 14:11

fetelor nu va contrazic o sa vedem atunci cand vom fi pusi in fata unei astfl de situatii pana atunci eu imi iubesc fetita enorm si o sa vedem ce se va intampla in viitor