~~~ ingerasulmeu ~~~ :: Gresela genetica!?

Trimis: 16/05/2006 00:44

Noi soțiile suntem create pt. a fi mai grijulii, mai protectoare, cateodata chiar prea sacaietoare, dar asta nu mai seamana cu persoana iubita din ochii soțului care o avusese mai demult, inainte de a convietui impreuna, ci mai degraba e imaginea unei mame.
Barbatul nu are trebuință de inca o mama grijulie in locul iubitei, ci o soție sensibila, atenta, echilibrata, cu care sa simta unirea intregului.
Cum ne purtam noi ca si sotii?
Il verificam mereu, daca si-a impachetat la lucru, sau daca a apucat sa manance, sau daca si-a gasit cu ce sa se imbrace,etc.; sau ii lasam spatiu si intervenim doar atunci cand se doreste.
Dorim sa-l controlam in fiecare clipa, sau...
Exemplele ar putea continua.
Unde va regasiti ca si sotie? Ce postura aveti?

Trimis: 17/05/2006 21:45

Imi place ideea ta. Citeam si ma gandeam oare cum sunt eu :-/

. Totusi in momentele astea cred ca sunt in ipostaza de partenera de viata , care si-a cam abandonat atributiile de sotie, in ceea ce priveste gatitul!!!!!!! Sunt disperata, nu mai am timp sa gatesc si imi pare rau ca nu am timp sa il rasfat zilnic cu cate ceva bun. In rest, cred ca totul e ok, adica nu il controlez, nu telefonez sa il bat la cap, nici prin gand nu imi trece ca ar umbla aiurea.
Il astept cu drag acasa sa ii povestesc ce minuni a mai facut ingerasul nostru, ii fac vesnicele sandwitch-uri :-P

si in week-end-ul asta il rapesc intr-o mica excursie, care sper sa fie si romantica, la Praga.
Acum sa nu va imaginati ca nu mai exista si mici certuri, dar astea cred ca sunt naturale in absolut orice relatie.

Trimis: 17/05/2006 22:05

Doamne ce planuri frumoase si de indragostita mai ai. Ce frumos,si ce romantic :clap2:

Deja visez si eu la o vacanta linistita la malul apei,dar nu stiu, sa vedem... :hmmm:

Sa va simtiti ca si la primele intalniri si sa lasati tot stresul acolo.
Meritati din plin o mica vacanta fie ea si numai pt. 2-3 zile.
Nu uita sa ne si povestesti la intoarcere, ce si cum.

Trimis: 18/05/2006 13:03

OOOOOOOOOO eu nu percep relatia de cuplu ca o greseala genetica.depinde de cat noroc ai sau cum iti construiesti relatia ca sa-ti fie bine.In debutantul rand atunci cand iti unesti destinele ai in vedere nistre criterii si vezi mai apoi daca poti fi toleranta cu greselile/defectele lui.
La inceputrile noastre,acum 11 ani,eram cam geloasa,dar cu momentul m-am maturizat si mi-am dat seama ca n-am motive sau chiar daca as avea , m-as incarca negativ,situatiile nu se rezolva in situatii de criza.Noi avem o relatie normala,stim amandoi ce asteptari avem u7nul de la celalat si de aceea relatia merge.Ce sa va spun ca pe [perioada sarcinii am fost ``mica printesa``neavand voie sa fac nimic.M-a ajutat enorm.In fiecare zi venea la pranz sa mancam impreuna,el pregatind masa.E un dragalas si il iubesc enorm.La noi a fost dragoste la prima vedere care s-a alimentat odata cu trecerea anilor.
Fetelor conteaza enorm sa stii ce asteptari ai in viata de la partener,daca asteptarile tale coincid cu ale lui.Daca nu...relatia nu merge si apar numeroase dezamagiri.Bine ca am putut fi intelegatori unul cu altul si am comunicat.Cam atat cu povestioara mea.

Trimis: 18/05/2006 19:52

LA MINE NICI NU SE PUNE PROBLEMA DE GELOZIE PENTRU Că SOTUL MEU LUCREAZA INTR-UN DOMENIU UNDE ESTE INCONJURAT NUMAI DE FETE FRUMOASE DACA AS FII GELOASA RELATIA NOASTRA S-AR DUCE PE APA SAMBETEI
CAT DESPRE GATIT TREBUIE SA RECUNOSC CA NU O FAC PENTRU CA NU IMI PLACE DELOC
EL ESTE CEL CARE GATESTE FOARTE BINE CAND ARE TIMP CAND NU MERGEM SI MANCAM LA RESTAURANT
PENTRU ANA GATESC DAR FOARTE RAR DE CELE MAI MULTE ORI GATESTE MAMA MEA PENTRU ANA
INSA NU EXISTA DIMINEATA IN CARE SA NU MA TREZESC SA II PREGATESC CU CE SE IMBRACA SI UN FRESH DE PORTOCALE

Trimis: 24/05/2006 17:02

noi ne iubim ca la inceput...desi suntem de 7 ani impreuna. Cateodata ne miram chiar ca a trecut asa de mult timp...dar sentimentele dintre noi au ramas la fel de intense...poate si mai frumoase. Nici nu mai tin minte de cand nu ne-am mai certat...nu ca mi-ar fi dor, doamne fereste!! Sper ca razvanel sa nu schimbe nimic...poate doar in bine!!

Trimis: 24/05/2006 19:41

atunci cand un copil apare in viata unor oamenii care se iubesc cu adevarat un copil nu face altceva decat sa uneasca o familie si mai mult
eu una asa cred la noi asa a fost venirea anei a fost o binecuvantare pentru familia noastra