~~~ ingerasulmeu ~~~ :: teama de a naste

Trimis: 10/09/2006 12:42

uite eu m-am gandit sa mai discutam despre ceva:

eu mai am vre-o 2 luni si tre sa nasc..inca nu stiu cum o sa nasc:nastere normala sau cezariana....insa oricum ar fi...mi-e teama....sa nasc normal....e bb mare, cu funduletul si piciorusele in jos....nu prea ar fi indicat..cezariana......e mai bine.

oricum as lua-o mi-e teama, se apropie ziua in care o sa-mi iau bagajelul si o sa plec la maternitate....

cum sa-mi calmez temerile.....????????????????

in sala de nasteri o sa fiu eu, bb si dumnezeu...a si un doctor care o sa faca ce stie el mai bine (sper) ca sa fie totul ok.

o sa fie greu, la ce sa ma astept?

mi-am pregatit jumate de bagajel.,parca mi-e si teama sa-l fac pe tot...pt ca atunci voi sti ca ziua cea mare a venit!

de-abia astept sa-l tin pe bb in brate, sa-l sarut...sa-l privesc....dar mi-e teama de ce ma asteapta

voi cum a-ti trecut prin asta?

am incredere in bunul dumnezeu!

va pup

Trimis: 11/09/2006 11:11

Simonique, mai intai, trebuie sa acceptam o realitate: fie ca nasterea e naturala sau prin cezariana, durerile nu pot fi evitate in totalitate. Acestea fiind zise, hai sa vedem:
Anestezia epidurala este o optiune la nasterea naturala, care o poate face mai usoara. Trebuie discutat din timp cu medicul, pentru ca sunt unii care nu accepta/nu recomanda. De exemplu, la spitalul in care am nascut eu, se accepta un singur lucru: totul trebuie sa fie natural, firesc. Nici macar clisama nu se face, iar cezariene doar in cazuri de urgenta.
Hai sa vorbim si despre durere, caci e cea care sperie viitoarele mamici. Cum e durerea de la nasterea naturala? Pai seamana cu durerile de la menstruatie. Cel putin in primele faze ale dilatatiei (pana pe la 3-4, chiar 5, in functie de rezistenta la durere a fiecarei mamici), te poti gandi ca esti la ciclu :smile:

Pe masura ce travaliul inainteaza, durerile extind in intensitate, putin cate putin. Un travaliu mai lung are avantajul ca te ajuta sa te obisnuiesti cu durerile, ai pauze intre contractii in care poti sa-ti refaci puterile si spiritul. Punctul culminant este expulzia, dar vestea buna consta in faptul ca e cea mai scurta faza a nasterii. :smile:

Acum o sa-ti vorbesc un pic despre experienta mea. Am fost si eu speriata, ma gandeam uneori cu groaza la nastere, auzeam tot felul de povesti in jur. Sfatul meu: nu le baga in seama!!! De cele mai multe ori, vin de la mamici care, fie n-au fost pregatite psihic pentru nastere, fie vor sa demonstreze cat de eroine au fost. Poate par rautacioasa, dar am intalnit numeroase mamici care aproape ca se laudau cu durerile si chinurile prin care au trecut. :-)

Asadar, pana nasti, ai timp sa te autoconvingi ca nasterea este ceva firesc, ceva ce Dumnezeu a aranjat foarte bine. Durerile au un rol cumplit de important, acela de a anunta cand bebe e pregatit sa vada lumea. Le poti controla daca pleci sa nasti cu curaj, cu incredere in tine si in Dumnezeu. Nu e chiar atat de cumplit pe cat vor unii (mai precis, unele) sa arate. O sa ai langa tine oameni care iti vor spune ce trebuie sa faci in fiecare etapa.
Si cel mai important lucru: gandeste-te ca toate durerile acelea te vor duce spre timpul asteptat atatea luni: o sa-ti vezi puiul, o sa-l tii in brate, o sa-l mangai. Odata ajunsa aici, ai sa vezi ca tot ce-a fost mai greu se va sterge cu buretele. Va conta doar minunea mica pe care o s-o tii in brate.
Inca ceva: eu nu stiu daca voi mai face un bebe. Dar stiu sigur ca nu nasterea ma opreste. As mai naste inca de cateva ori fara sa-mi fie teama de ceea ce ma asteapta, chiar daca sunt constienta ca nasterile nu seaman intre ele.

Trimis: 11/09/2006 11:57

Da, teama de nastere e fireasca si exista in fiecare din noi.
Imi amintesc eu cum asteptam sa treaca lunile ca sa-mi pot tinea copilul in brate, dar pe masura ce sarcina se pregatea pt. nastere, ma surprindeam uneori atat de panicata incar doream parca sa prelungesc perioada sarcinii, gandindu-ma la ce voi face cand timpul va sosi, si ma voi vedea pe masa.
Cand momentul a sosit, nu stiam cum sa fac sa nu iasa bb. rugandu-l sa mai stea in burtica unde e cald si bine, fiindu-mi ingrozitor de frice de inevitabilul moment, trecandu-mi prin cap numai exemple negative de nasteri sau revazand scene din filme in care mama isi da duhul aducand pe lume copilul. E cumpluit sa te lasi coplesita de asemenea ganduri. Dar desi nu le doream, ele existau si ma incolteau.
Pana cand am concretizat ca nu e natural sa ma las coplesita din moment ce-l pot ruga pe Dumnezeu sa mearga cu mine si sa coordoneze EL totul si deasemenea sa-mi dea si mie eficacitatea si pacea Sa, incat sa mearga totul bine.
Am pasit in sala de nastri cu Dumnezeu alaturi si stiu ca am infruntat totul stiindu-L cu mine in sala, rugandu-ma si cu voce tare, cand durerile erau prea mari.
Au trecut 2 ore, fara sa-mi mai fie teama, ca doar eram chiar in mijlocul procesului de care ma temusem atat, si incercand sa ma controlez mereu si sa fac doar ce mi se spunea si ce era mai bine pt. bb. ce sta sa iasa. Nici vorba sa ma mai gandesc la teama ce ma incoltise cu lunile, si care acum o vedeam ceva asa de indepartat si parca nejustificata.
Ceea ce cu siguranta e distrugator pt. psihicul tau, e (cum spunea si Cristina) sa dai ascultare celor ce se grabesc sa povesteasca din auzite, sau propria experienta care de fapt nu te incurajeaza ci dimpotriva.
Asculta numai exemplele optimiste si evita celelalte, ca doar nu te pune nimeni sa pleci urechea la orice.
Cineva imi povestise experienta ingrozitoare a unei soții pe masa de nastere, si m-a infricosat. Triaza daca poti sfaturile si nu lua decat ce e bun.
Fi tare si increzatoare in Dumnezeu iar temerile se vor preface in curaj! :kissing2:

Trimis: 21/11/2006 12:15

acum cand stiu ca mai am doar o sapt si trebuie sa nasc..deja teama de a naste s-a transformat in alt fel de teama..nu mai mi-e teama sa nasc..mi-e teama de...nu stiu....imi doresc decat sa nasc un copil sanatos, sa scapam amandoi cu bine..sa fim amandoi sanatosi...atat doar..

Trimis: 21/11/2006 13:50

Cand eram insarcinata imi tineam aceasta teama in frau citind rugaciuni din carte...Imi inabuseam frica cu gandul la Dumnezeu...Imi doream atat de mult sa fie sanatos, intreg...incat nu ma mai gandeam tot timpul la dureri...Va dati seama poate cat de speriata eram eu care nu am facut niciodata un avort, nu am avut niciun fel de raceli...frica de durere, pentru mine durerea pe care trebuia sa o suport, despre care nu stiam dacat ca e cumplit de foarte tare...era ca un capat de lume...si nu sunt vorbe mari...
A venit si ziua Z...ei bine, durerea m-a transformat intr-un alt om.M-am mobilizat extrem de bine, mama imi spunea ca nu ma recunostea...voiam doar sa imi vad copilul sanatos iar durerea facea parte din"programul" reusitei...In salon, nu am scos nici macar un geamat, asistenta de noapte a trecut pe la mine intamplator, si probabil m-a vazut desfigurata...M-a intrebat daca am contractii si i-am spus ca da, cam la un minut, alteori la 40 de secunde: ma cronometram cu telefonul(!)
L-a chemat pe doctor de acasa, era duminica spre luni-la 11 seara ma internasem-la 3 fara cinci am nascut...-
Ce vreau sa subliniez-poate m-am 'pierdut " un pic in amanunte, este ca resurse avem in noi, ca e o chestie de psihic si de mobilizare catre un sens pozitiv, increzator...Iti urez mult succes!

Trimis: 23/11/2006 18:22

simonique_1980 a scris:

acum cand stiu ca mai am doar o sapt si trebuie sa nasc..deja teama de a naste s-a transformat in alt fel de teama..nu mai mi-e teama sa nasc..mi-e teama de...nu stiu....imi doresc decat sa nasc un copil sanatos, sa scapam amandoi cu bine..sa fim amandoi sanatosi...atat doar..

O sa fie bine, Simonique! Nastere usoara si tinem pumnii!

Trimis: 17/12/2006 12:35

Simonique, acum ca ai trecut de nastere ce ai zice sa ne impartasesti experienta ta!
Cum e cu temerile dinainte de nastere? Ce ai simtit in acele momente dinainte de a-l auzi pe micul ingeras facandu-si zgomotos aparitia printre noi?
Ce simti acum cand esti cu adevarat mamica?
Daca ai timp te asteptam sa ne povestesti putin despre cum ai depasit tu timpul nasterii si cum te-ai simtit vazandu-ti inn sfarsit copilasul, mult asteptat!