~~~ ingerasulmeu ~~~ :: Tristete - Vizualizare subiect 252 pe ingerasulmeu.myforum.ro

Trimis: 14/06/2006 08:44

Ieri am fost la tara, la inmormantarea unchiului lui Marius. Avea 64 de ani. In ultimul timp a fost foarte bolnav, in 2 saptamani fiind operat de 4 ori.
Ne-am intors acasa plini de tristete si cu o durere in suflet. Ce ti-e si cu viata asta... E asa de scurta ...acum esti si in clipa urmatoare totul merge mai departe fara tine...

Trimis: 14/06/2006 10:48

Dana, condoleante!
Da ai mare dreptate, azi esti-maine nu mai esti.
Moartea sau boala nu scuteste pe nimeni si nici nu te ia pe spranceana.
Tuturor ne e dat sa o 'experimentam' dar intrebarea cea mai grea e: cum ai trait viata si cum te duci in nemurire?
Cand un om moare e un timp potrivit sa meditetzi la felul in care traiesti, sa indrepti greselile de pana atunci si sa iei noi hotarari de a trai in asa fel incat daca s-ar intampla sa mori sa sti ca sufletul tau e curat iar cei ce raman in urma ta sa pastreze numai amintiri placute.
Sa ne ajute Dumnezeu sa traim cat mai avem de trait pe pamant facand ce este bine si bucurandu-i pe cei din jur!

Trimis: 19/06/2006 09:00

chiar daca cu intarziere condoleante si sincere regrete

Trimis: 19/06/2006 09:12

Fetelor multumesc.

Trimis: 21/06/2006 19:57

Condolenate, Dana! Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.

Trimis: 05/07/2006 11:08

Exista un timp pt lacrimi...dar si pt a zambi. Exista un timp pt a merge mai departe...dar si pt a renunta. Exista un timp pt dezamagiri...dar si pt noi inceputuri. Exista un timp pt cer senin...dar si pt ploi. Exista un timp pt a actiona... dar si pt a astepta. Exista un timp pt a creste... Exista un timp pt schimbari... Exista un timp pt a fi sus... dar si pt a te ridica. Exista mereu timp pe iubire.... Exista mereu timp pt iertare... Exista mereu timp pt a alege ce este corect. Traiti fiecare moment al zilei la maxim, bucurati-va de tot ce va inconjoara, de frumusetea unei flori, de apusul de soare daruit, de zambetele ce vi se ofera cu iubire…bucurati-va….

Trimis: 05/07/2006 11:15

Ce impresionante cuvine! Si cat de adevarate. Dar cat de putin le si constientizam

De cele mai numeroase ori ne oprim ca sa mai meditam la viata sau la frumusetea din jurul nostru numai atunci cand se intampla ceva radical in viata pt. a ne distrage putin atentia din alergarea zilnica...dupa care o pornim din nou.
Trist.

Trimis: 05/07/2006 11:47

Eram la munte...la Busteni, in spatele telecabinei, in poienita...O iesire in familie intr-o minunata zi de octombrie:mama, tata, noi si Rares...Am intins masa in bunul spirit romanesc, am papat ce am avut prin desagi, ne-am jucat cu baietelul...apoi a venit vremea siestei, cand nu iti doresti decat sa stai cu mainile sub cap si sa privesti cerul...M-am indreptat spre marginea izvorasului care curge pe acolo, il priveam cu mintea dusa, fara sa mai fiu atenta la nimic in jur..Zgomotele se estompasera iar eu in timpane aveam numai cel construit de caderea de apa...Am privit-o cu luare aminte, parca umplandu-ma de ea...ochii, mintea, plamanii primeau acea cadere de apa, acele"rastoace" cum spune poetul, si...intr-o clipa de beatitudine mi-am zis:"Doamne, cand mi-o fi mie mai greu, la apa asta sa ma gandesc! La momentele astea de maxima traire, fericire" Simteam ca acolo, in picaturile alea de apa, este Dumnezeu.
...A doua zi dimineata, la ora 8:30, in timp ce eu mergeam spre servici, tatal meu si-a trait ultimele clipe. Infarct. Avea...aproape 64 de ani.
Iar pe mine amintirea aia, ma arde.

Trimis: 12/08/2006 23:50

Amelie, eu nu sunt asa talentata la asternut cuvinte, ,, asa ca atata spun: condoleante! Imi pare rau!

Trimis: 14/08/2006 10:38

monika a scris:

Amelie, eu nu sunt asa talentata la asternut cuvinte, ,, asa ca atata spun: condoleante! Imi pare rau!

Iti multumesc Monika.
O mana calda pe umar e intotdeauna binevenita.

Trimis: 23/10/2006 10:48

Fetelor...saptamana trecuta a fost inmormantarea bunicului meu.
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca.

Trimis: 23/10/2006 15:01

Condoleante, draga Dana!

Trimis: 25/10/2006 09:10

Mersi mult Lidi.