~~~ ingerasulmeu ~~~ :: Divortul. - Vizualizare subiect 125 pe ingerasulmeu.myforum.ro

Trimis: 17/05/2006 23:56

Intram de numeroase ori intr-o relatie cu idei prefabricate si imagini idealizate despre cum am vrea sa fie cel de langa noi, iar daca basmul se destrama si vedem ca nu e chiar asa de roz ca de exemplu ne imaginam si daca nu se depasesc cu bine momentele tensionat e, se va ridica incet un zid ce va separa partenerii. E nevoie sa invatam cum sa relationam si cum sa crestem impreuna in cuplu.

Daca in trecut societatea interzicea divortul, azi e foarte bine tolerat iar cuplurile gasesc cea mai sigura rezolvare, cand relatia nu mai merge.
Dar de ce se ajunge la divort?
Daca respectul dintre parteneri, egalitatea si sustinerea morala cum ar fi si impartirea responsabilitatilor, degenereaza, iar la capitolul sinceritate si comunicare treaba nu mai functioneaza, partenerii de cele mai multe ori aleg calea despartirii.
Poate daca nu ar capitula asa usor sub povara problemelor, neintelegerilor si neajunsurilor si ar cauta fiecare resurse in interiorul sau pt. rezolvarea impasului, in dorinta de a putea convietui in continuare ca si in 'timpul fericit' care acum e indepartat, si daca si-ar recunoaste fiecare greselile, cred ca ar fi mai usor de aplanat situatiile critice si ideea divortului va disparea.

Dar daca numai unul din parteneri se lupta pt. mentinerea barcii in stare de plutire iar celelalt nu vrea nici cum sa mai continue, ce-i de facut?

Trimis: 18/05/2006 20:07

Eu cred ca cei mai multi divorteaza din lipsa de comunicare e extrem de important sa poti discuta orice cu partenerul de viata
o alta cauza ar mai fii lipsa de bani (eu sunt avocat si am avut 2 divorturi si ambele din aceasta cauza)si de intelegere
lista ar putea continua
parerea mea este ca in momentul in care nu te mai intelegi cu partenerul de viata cel mai civilizat e divortul (asta daca crezi ca relatia chiar nu mai are nici o sansa)
mi se pare aberant sa stai cu o persoana doar ca aveti un bebe impreuna
eu cred ca viata merita traita si nu merita sa iti iroseseti timpul langa o persoana cu care nu mai merge
copilul poate fii mult mai fericit chiar si cu parintii despartiti

Trimis: 14/06/2006 15:06

Si eu sunt de acord. Nu vad de ce doi oameni care nu mai pot convietui in bune relatii ar necesită sa se chinuie o viata. Si apoi, un copil simte toate tensiunile din casa, care-i afecteaza dezvoltarea.
Ce sa mai spun de cazurile grave, in care implicate este si violenta domestica! Am auzit de numeroase ori ca femeile stau langa barbati violenti doare pentru ca sunt victimele unor mentalitati de genul: ,,se stie ca femeia-i chinuita-n viata, deci trebuie sa-si duca crucea", ,,barbatul e stapan, ce daca o mai bate?" etc. Astfel de mentalitati ma revolta si ma fac sa gandesc daca vom evolua vreodata, atata vreme cat ele persista.

Trimis: 31/07/2006 12:58

Eu am divortat pt. ca nu mai puteam suporta povara casei singura. El era un egoist care traia numai pentru el, s-a casatorit ca sa aiba o femeie in casa, care sa-i calce, spele, gateasca si care sa mai aduca si bani in casa. Asa invatase de la mama lui, dar care, spre deosebire de mine,a fost casnica o vreme, iar cand a lucrat , a confecționat doar 4 ore. Salariul lui erau banii lui iar ce castigam eu erau banii nostri. Simteam ca stau pe loc, ca imbatranesc degeaba. Pe langa asta mai erau si niste lipsuri ceva mai intime, despre care nu vreau sa pomenesc. Bine ca nu a fost si un copil la mijloc!

Trimis: 05/08/2006 21:45

monika ma bucur enorm ca ai fost destul de matura sa faci acest pas
si eu l-as fi facut daca eram in locul tau
sunt multe femei care prefera sa stea sa indure

Trimis: 05/08/2006 23:27

Multumesc Mitzone, am fost matura cand am divortat dar cred ca nu am fost matura cand m-am casatorit la 21 de ani sau mai bine zis am fost naiva. :-/

Trimis: 05/09/2006 14:07

Hai sa va povestesc si eu de ce am divortat de primul sot. A fost totul OK pana am ajuns la spital sa ma operez la trompe ovare etc. Diagnostigul a fost STERILITATE PRIMARA :weep:

de aici a inceput calvarul, voia cu absolut orice pret copil. Am ajuns la certuri si la divort. Pentru mine parca se sfarsise totul, aveam sentimentul ca fac umbra pamantului degeaba. 5 ani de casnicie se dusesera pe apa sambetei. Pana l-am intalnit pe actualul meu sot, iam spus ca nu pot face copii. Mi sa parut perfect sa-l pun in tema de la inceputul relatiei sa nu am iara vre-o deceptie. A spus ca Dumnezeu are pentru fiecare o surpriza. Si iata ca a avut dreptate, avem un Ingeras de copil.
Cand eram insarcinata m-am intalnit cu fostul si a ramas mut cand ma vazut gravida, nu-i venea sa creada ca de fapt el nu putea sa faca copii.
A avut o problema in copilarie si acum nu mai poate avea copii.
Si iata ca de 6 ani suntem o familie fericita

si avem un ingeras de copil

Trimis: 05/09/2006 14:32

dupa plata si rasplata
felicitari pentru familia ta minunata sa ramaneti vesnic asa uniti

Trimis: 06/09/2006 11:22

MITZONE a scris:

dupa plata si rasplata
felicitari pentru familia ta minunata sa ramaneti vesnic asa uniti

Corect. Stii, Olga, nu e singurul barbat care si-a acuzat partenera, fara sa-si puna problema ca de fapt el nu poate avea copii. Nu vreau sa rascolesc trecutul tau, te rog sa ma ierti daca sunt prea indiscreta, dar am o curiozitate. Fostul tau sot macar s-a gandit sa-si faca niste tese? Daca nu vrei, nu raspunde, ma gandeam si eu asa, sunt curioasa. Acum, bine ca esti fericita si ai un sot care te merita si asa minune de copil langa tine.

Trimis: 06/09/2006 15:15

Nu am de ce sa ma supar Cristina, el nu a stiut dar MAMA lui DA. Putea sa faca ceva cand el ma condamna ca nu pot face copii, dar ea a favorit sa taca. In timpul divortului si-a fact analize si a descoperit ca nu poate avea copii. Eu i-am spus ca sunt dispusa sa infiem un copil, dar el nu a vrut. Acum pot spune ca nu-mi pare rau ca m-am despartit de el, pentru ca sunt tare FERICITA cu sotul meu, in 6 ani nu ne-am certat niciodata :-P

Si mai ales minunea care sa intamplat sa avem un INGERAS de copil, pe care il iubim mai presus de orice.

Trimis: 06/09/2006 17:59

Olga,ma bucur pentru voi... :-)

sa ramaneti toata viata la fel de fericiti...

Trimis: 07/09/2006 10:40

N-a fost sa fie. Fericirea ta, Olga, este langa actualul tau sot.

Trimis: 07/09/2006 14:01

E bine cand totul se termina cu bine! Nu degeaba se zice ca in tot raul e si un bine sau Ca orice rau arvuneste un bine!
Sa va traiasca ingerasul si numai bine !