~~~ ingerasulmeu ~~~ :: Copii crescuti de bunici

Trimis: 30/05/2006 17:21

Sunt situatii in viata care-i determina pe unii parinti sa-si lase copiii la bunici pentru perioade indelungate. Uneori, se intampla ca intalnirile copii-parinti sa aiba loc in wwek-end, alteori mai rar.
Am intalnit de curand urmatoarea situatie: parintii isi lasa copilul la bunici de duminica seara pana vineri dupa-amiaza, pe pretext ca trebuie sa mearga la serviciu odihniti. I-am sugerat mamei ca baietelul are nevoie de prezenta ei, chiar daca numai pentru cateva ore, dupa-amiaza. Mi-a replicat ca se simte bine si cu bunicii, desi dupa-amiezile de duminica sunt destul de triste pentru el (are doi ani si ceva). Mi se pare ca acesti parinti au ales o cale teribil de simpla pentru ei, insa poate avea urmari nedorite in dezvoltarea personalitatii copilului.
Ce parere aveti? Procedeaza bine? In ce situatii ati intelege o astfel de separare?

Trimis: 30/05/2006 17:42

Eu personal nu sunt de acord cu aceasta situatie. Un copil are trebuință de prezenta parintilor, si nu doar in week-end. Eu mi-am lasat o data copilul la bunici pentru o saptamana, si a fost destul de greu sa stau fara el, dar motivele au fost bine intemeiate. Aveam de mers la cursuri si asa mi-am rezervat o saptamana ca sa pot face mai multe pentru scoala.
M-am hotarat sa il mai las o saptamana atunci cand o sa dau licenta, dar mai mult nu o sa il las. Eventual impreuna cu mine numai.
Eu cred ca nu se poate compara educatia pe care le-o dau parintii copiilor cu cea pe care le-o dau bunicii. Sunt diferente de mentalitate in primul rand, si orice ar zice cineva, tot mai bine se ocupa parintele de copilul lui. Eu nu as putea sa tariesc departe de copilul meu!

Trimis: 31/05/2006 09:46

Parerea mea e ca uneori ai nevoie si de ajutorul bunicilor. Eu am vazut asta la sora mea.Locuieste la tara in apropiere de parinti si de socri ei.Are 2 copii.De cate ori are de rezolvat o problema are unde ii duce.Nu ii lasa cu zilele,cateva ore pe zi. M-as multumi sa mi-l scoata cineva la plimbare macar o zi pe saptamina, sa-l stiu in siguranta. :-/

Eu cred ca,faptul de a sta copilul cu altcineva decat parintii lui[nu ma gandesc la zile,nopti]il va ajuta sa fie sociabil,sa se adapteze si sa-l pregateasca pentru gradinita.

Trimis: 31/05/2006 10:00

Sa va spun ca stiu un caz de bb. crescut de bunici de la varsta de 2 luni pana la 6 ani, de catre bunici- asta s-a petrecut pe vremea raposatului, cand mama trebuia sa se intoarca in campul muncii dupa 2 luni. Cu durere se despartea de el in fiecare weekend cand isi permitea sa mearga sa-l vada. Educatie a primit de nota 20 si are un caracter de milioane, respectiva persoana. Nici nu ma gandesc cum era daca era crescut de parinti, desi-l iubesc ca ochii din cap- poate mai bine(m-as mira sa se poata si mai bine decat atat), sau poate mai rau.

Ok, dar acesta e un caz izolat, spun eu, pt. ca majoritatea parintilor nu lasa cresterea si educatia pe seama bunicilor.
Eu zic ca, copilul trebuie educat si crescut de catre parinti, dar daca ocazional mai vrea sa stea si cu bunicii, nimic gresit, atata timp cat, tu ca si parinte sti ca e in siguranta acolo.
La o adica daca ti-ai facut copilul, poate ca ar trebui sa fi mai responsabil de ce se investeste in el, iar in cazul parintilor mentionati de catre Cris, eu vad lipsa de interes, si mare comoditate. Doar ca sa ajunga ei odihnita la servici, isi abandoneaza, intr-un fel copilul? Sa fim seriosi :unsure:

. Daca totusi circumstantele ar fi de asa natura, sa nu-l poti creste tu, atunci, da.

Trimis: 03/07/2006 11:09

Am fost crescuta de bunici de la cateva luni pana la 6 ani. Tot ce pot sa va spun este ca bunicii sunt acum pt mine ca parintii, dar cand eram mica si stiam ca trebuie sa vina vineri parintii la mine, nu ma desparteam de geam, ii asteptam :-(

Trimis: 13/08/2006 00:27

Acum vreo cateva zile, imi spunea mama mea ca binicii incearca sa faca pentru nepoti ce nu au reusit sa faca pentru proprii copiii. Ei au tendinta sa ii rasfete, sa le ofere tot ce pot, chiar daca le ofera mai mult decat e nevoie, adica "ce e prea mult strica"
Nici eu nu cred ca e prea bina ca un copil sa fie crescu de bunici, nu ca punici nu si-ar putea asuma rolul de parinti, dar atunci la parinti ce le mai ramane?
Matusa mea ingrijeste ( gratis, de mila) o fetita care acuma are 2 ani jumate. Se bucura cand o viziteaza parintii dar e trista cand o iau cu ei la tara si e un chin pentru ea seara cand trebuie sa adoarma intr-un pat care ii este aproximativ strain. O numeste MAMA pe mama ei, iar pe matusa mea BUnica, chiar daca nu ii este bunica, dar sunt convinsa ca nu stie care este rolul mamei, poate ii spune asa, ca si cum iar spune pe nume., nu stie ce inseamna notiunea de mama.
Eu una nu pot sa stau mai mult de o ora sau doua fara Francesca, deocamdata. MI-ar place insa sa ma ajute cineva asa un pic, macar o ora pe zi, timp in care eu as putea face mancare, curatenie ..., sa nu le mai fac toate noaptea.

Trimis: 18/08/2006 21:33

fetelor stiti care e problema mea mare ca daca o las pe ana sa o creasca buni va fii ft rasfatata si nu ma voi mai intelege cu ea
buni o lasa sa faca ce vrea ea daca ea vrea poate sa i se urce si in cap
de aceea ana are bona cu care se intelege de minune si din toamna merge si la cresa 4 ore si sunt convinsa ca o sa ii placa si ca o sa-i prinda bine