|
Cristinab
Psihoterapeut

| Data inscrierii: 15/Mai/2006 |
| Mesaje: 359 |
|
|
 |
Da, asa se spune, ca de la doi ani incepe ,,varsta distrugerii". Acest comportament se explica prin faptul ca micutul are o curiozitate avida fata de tot ce-l inconjoara. Parintii ar necesită sa inteleaga ca piciul nu are intentii rele, dealtfel delimitatea bine-rau este foarte fragila la aceasta varsta. Totusi, se impune un comportament ferm din partea parintilor. Un alură pe care psihologii insista foarte mult este urmatorul: copiii sunt obisnuiti sa auda doar ,,n-ai voie", ,,asta nu", ,,nu face asa", dar este cumplit de important sa li se spuna si ce au voie sa faca, sa li se prezintă alternative pe intelesul lor, cel putin la fel de atractive ca si spargerea/distrugerea/stricaciunea. De exemplu, li se poate cumpara un panou special pe care sa deseneze, ca alternativa la pictarea peretilor. De asemenea, li se pot da markere cu cerneala lavabila, cu care pot scrie/desena/mazgali atat pe pereti, cat si pe haine sau pe ce le mai da lor prin cap. Li se spune ,,ai voie sa desenezi cu asta sau aici"
Daca copilasul are si porniri agesive, cateva jucarii sau papusi pot inlocui cu succes parintii sau alti copii. Metodele variaza de la caz la caz si parintii sunt, pana la urma, cei mai buni ,,inventatori". Insa micutii trebuie sa stie ca au si libertati, nu doar limite.
|