~~~ ingerasulmeu ~~~ :: Pentru suflet.

Trimis: 10/06/2006 20:01

AM CAUTAT IUBIREA...

Am cãutat iubirea ca pe-o cetate sfântã
ca pe un cer de cântec în societatea de dureri.
Am dat nãvalã-n lume spre tot ce ochiu-ncântã.
Si-am întâlnit durerea. Dar cerul nicãieri.
Am cãutat iubirea ca patrie voioasã
ca pe-un pãmânt edenic de pace troienit,
sã spun odatã clipei: "Rãmâi, esti prea frumoasã!"
Si-am strãbãtut pãmântul, dar pace n-am gãsit.
Am cãutat iubirea ca pe un cer al firii.
Si-am vrut sã-i ies în cale cu ramuri de finic,
sã sorb din cupa lumii nectarul fericirii.
Si-am spart în tãndãri cupa, cãci n-am gãsit nimic.
Am cãutat zadarnic. Dar într-o primãvarã,
am întâlnit în cale deodatã un drumet.
Pe umerii Lui trudnici purta o grea povarã,
o sarcinã de zdrente si cioburi fãrã pret.
Trecea pe-o cãrãruie întâmpinând batjocuri,
lãsând sã-i rupã câinii din hainã câte-un fald.
Urca pe colti de stâncã. Si-n urma Lui, pe-alocuri,
vedeai pe piatra rece sclipiri de sânge cald.
Si totusi în privire avea un cer de tainã
cum n-am vãzut în lume în ochii nimãnui.
Si-am vrut sã-i smulg povara. Dar am cãzut cu spaimã,
cãci mult prea grea era povara Lui.
M-am ridicat degrabã si L-am ajuns din urmã
sã aflu ce comoarã în sarcinã a strâns.
Dar am simtit cã viata ca de-un prãpãd se curmã,
când am privit prin zdrente cutremurat de plâns.
Cãci se vedea-n comoarã un clocot ca de cloacã,
un clocotit de drojdii, un spumeg de scursuri.
Tot ce-i murdar si putred în mulțimea asta-ntreagã
vuia strivind grumazul sãrmanei Lui fãpturi.
-Dar unde duci strãine povara Ta ciudatã,
povarã de osândã sub care-atât Te-apleci?
am întrebat drumetul. Si El mi-a spus în soaptã:
-Spre apele uitãrii, ca s-o arunc pe veci...
-Dar tu, vorbi strãinul, urcând încet privirea,
dar tu pe cine cauti înnourat si crunt?
-Eu... am soptit în silã, eu... cãutam iubirea...
-Iubirea? ... fu rãspunsul strãinului. Eu sunt...

(COSTACHE IOANID)

Trimis: 10/06/2006 20:07

O INIMA FRUMOASA

Într-o zi, un tânar s-a oprit în centrul unui mare oras si a început sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din împrejurimi. Nu dupa multa vreme, în jurul lui s-a strâns o mare multime de oameni si toti îi admirau inima care era într-adevar perfecta. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisura. Da, toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata. Tânarul era foarte mândru de inima lui si nu contenea sa se laude solitar cu ea.

Când deodata, de multime s-a apropiat un batrânel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:
- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele.

Oamenii din multimea strânsa în jurul tânarului au început sa-si întoarca privirile spre inima batrânelului. Pâna si tânarul a fost curios sa vada inima ce îndraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pâna departe. Dar era plina de cicatrice, avea locuri unde bucati din ea fusesera înlocuite cu altele care nu se potriveau chiar întru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batrânului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba mai mult, din loc în loc lipseau bucati întregi din inima concurenta, rani larg deschise, înca sângerânde.

"Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa", îsi sopteau uimiti oamenii.
Tânarul, dupa ce examinase prudent inima batrânelului, si-a ridicat privirea si i-a spus râzând:
- Cred ca glumesti, mosnege. Priveste la inima mea - este perfecta! Pe îndată ce a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.

- Da, a spus blând batrânelul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as altera niciodata inima cu inima ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea - rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de lânga mine, care adesea îmi da în schimb o bucata din inima lui, ce se potriveste în locul ramas gol în inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, ramân margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult pentru că îmi amintesc de dragostea pe care am împartasit-o cu cel de lânga mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb, nici macar o bucatica din inima lor. Acestea sunt ranile deschise din inima mea, gaurile negre - a-i iubi pe cei din jurul tau implica întotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sângereaza înca si ma dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care o am pâna si pentru acesti oameni; si, cine stie, s-ar putea ca într-o zi sa se întoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor. Întelegi acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? - a încheiat cu glas domol si zâmbet cald batrânelul.

Tânarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat în lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batrânel, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a întins-o cu membre tremurânde. Batrânul i-a primit bucata pe care a pus-o în inima lui. A rupt apoi o bucata din inima brazdata de cicatrice si a pus-o în rana proaspata de pe inima tânarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.

Tânarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca în inima cândva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batrânelului. Cei doi s-au îmbratisat, si-au zâmbit si au pornit împreuna la drum.

Cât de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima întreaga în piept. O inima perfecta, dar lipsita de frumusete...

Trimis: 10/06/2006 21:04

Gabriel García Márquez s-a retras din viata publica din motive de sanatate: cancer limfatic.
Acum, se pare ca boala s-a agravat din ce in ce mai mult.
A trimis o scrisoare de ramas bun prietenilor, cititorilor si admiratorilor lui, si datorita Internetului acum este difuzata.
Va recomand s-o cititi, intrucat acest scurt text scris de catre unul dintre cei mai stralucitori latinoamericani din ultimii ani este mai mult decat miscator.

"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.
As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.
As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina.
As merge cand ceilati se opresc, m-as scoate din somn cand ceilalti dorm.
As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!
Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca extrem de modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.
Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare.
As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii.
As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul
incarnat al petalelor...
Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata...
N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.
Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc!
Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur.
Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea.
Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii...
Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada.
Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru întâia
oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.
Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice.
Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, fiindcă atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.
Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti.
Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau.
Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe.
Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca astea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.
Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.
Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran.
Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti.
De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta.
Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproximativ de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.
Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete.
Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima...

Trimis: 16/06/2006 23:48

lidi multumesc, e fenomenal, ai dreptate. sti cumva unde as putea gasi textul in alta limba: engleza sau chiar spaniola. As vrea sa-l citeasca si sotul meu, care este un cititor a lui Márquez, dar nu stie prea bine romaneste , el fiind german.
inca o data multumesc pt aceasta postare!

Trimis: 17/06/2006 00:47

Imi pare rau Monika, dar nu l-am gasit decat in romaneste.
Incearca sa i-l traduci tu. E foarte frumos textul in intregime.

Trimis: 18/06/2006 10:02

lidi a scris:

Imi pare rau Monika, dar nu l-am gasit decat in romaneste.
Incearca sa i-l traduci tu. E teribil de elegant textul in intregime.

Am gasit textul dar si alte informatii. DE ex., se pare ca acest text nici nu a fost scris de Marquez:
La marioneta Hoax

About a year ago, the text of a poem called "La marioneta" made its rounds of the Internet, as well as several Latin American newspapers. (You can read it on the PSA site; where it is still incorrectly attributed to Gabo.) Attributed to García Márquez and believed to be a "farewell letter" to his friends, it was uncovered to really be the work of a ventriloquist named Johnny Welch. Alas, while Gabo is indeed suffering from lymphatic cancer, this "farewell letter" is merely a hoax, similar to a recent letter widely believed to have been penned by Kurt Vonnegut, Jr.

http://www.themodernword.com/gabo/gabo_news.html#Anchor-49575
Chiar daca nu l-a scris GGM. textul e frumos!

Trimis: 18/06/2006 16:16

Da extrem frumos.Si totusi prea putine facem din cate scrie acolo.Multumesc LIdi , chiar ca a fost ca un balsam pt suflet.

Trimis: 19/06/2006 12:28

Da mamaluitheo, prea putin traim asa cum ar necesită si facem prea putine fapte bune.

Monika, eu am gasit textul atribuit lui Garcia Marquez si-l iau ca atare. Acum alte investigatii nu fac.
Sa ne bucuram de frumoasele cuvinte si sa incercam sa le si traim!

Trimis: 26/06/2006 13:20

Buna fetelor!
Vreau sa va spun ca eu sunt fan inrait Garcia Marquez si dupa cate stiu eu, acest text este intr-adevar scris de el.

Trimis: 18/07/2006 15:03

Fetelor, iata un alt text care indeamna la reflectie. L-am primit prin e-mail.

Pentru cei care au un vis, cat si pentru cei care inca nu au, dar mai ales pentru cei care au pierdut tăria de a visa.

In prima zi de scoala, profesorul ni s-a prezentat si ne-a dat drept sarcina sa facem cunostinta cu cineva necunoscut. M-am ridicat sa ma uit in jur si atunci o mana fragila imi atinse umarul. Cand m-am intors, am vazut o batranica marunta, cu chipul brazdat de riduri, care ma privea cu un zambet ce ii lumina intreaga fiinta.
Spuse: - Buna, frumosule. Ma numesc Rose. Am 86 de ani. Pot sa te imbratisez? Am izbucnit in ras si, dupa acceptul meu, ma stranse in brate cu putere.
- Ce cauti la universitate la varsta asta frageda si inocenta?am intrebat.
- Vreau sa gasesc un barbat bogat, sa ma casatoresc, sa ma stabilesc la casa mea, sa fac niste copii, raspunse ea zambind.
- Hai sa lasam gluma, am reluat. Eram deosebit de curios sa aflu ce o motivase sa abordeze acest gen de provocare la varsta ei.
- Din totdeauna mi-am dorit sa merg la universitate si acuma mi se indeplineste visul, imi spuse.
Dupa curs ne-am dus la bufetul studentesc si am baut un milkshake de Ciocolata. Ne-am imprietenit pe loc.
Timp de trei luni, zilnic, dupa ore,plecam impreuna si stateam de vorba necontenit Eram de-a dreptul fascinat sa ii ascult acestei "masinarii a timpului" confesiunile atat de bogate in intelepciune si experienta.
De-a lungul anului, Rose a transformat "mascota" campusului si se imprietenea cu usurinta cu toata lumea, peste tot s-ar fi dus. Ii placea sa se puna la patru ace si sa se lafaie in atentia pe care i-o acorda toata lumea in jur. Si se bucura de fiecare clipa. La sfarsitul semestrului am invitat-o pe Rose sa tina un discurs la banchetul fotbalistilor. Imi vor ramane mereu in minte invataturile ei. A fost prezentata si a pornit spre tribuna. Cand a inceput discursul ei pregatit de acasa, scapa trei dintre cele cinci cartonase pe care isi notase ce voia sa spuna. Deranjata si stanjenita, se apleca spre microfon si spuse pur si simplu:
- Imi pare rau ca sunt atat de neindemantica. Am renuntat la bere in favoarea whiskey-ului si marca asta, Lent, ma baga in mormant. N-am sa reusesc sa mai pun in ordine cartonasele astea, asa ca am sa va spun ceea ce stiu. Noi am ras si ea tusi ca sa-si dreaga glasul.
Continua:
- Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam. Exista numai patru secrete pentru a te mentine tanar, a fi fericit si a ajunge un om de succes. Trebuie sa razi si sa gusti umorul fiecarei zile. Trebuie sa ai un vis. Atunci cand ramai fara vise, mori. Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu ne dam seama.
E o mare diferenta intre a imbatrani si a evolua. Daca ai 19 ani si stai in pat inert timp de un an, fara sa faci un lucru productiv, vei implini 20 de ani. Daca am 87 de ani si zac in pat timp de un an fara sa fac nimic voi implini 88. Toata mulțimea imbatraneste. Nu e nevoie de talent sau pricepere. Ideea e sa evoluezi, identificand mereu oportunitatile care se ascund in inima schimbarii. Nu regreta nimic. Cei care sunt deja batrani nu regreta ceea ce au facut, ci mai degraba ceea ce nu au facut. Numai cei care au regrete se tem de moarte. Si-a incheiat discursul cantand cu avant "Trandafirul".
Ne-a incurajat sa ii studiem versurile si sa le punem in practica in viata cotidiana.
Rose si-a luat diploma pe care o dorise atatia ani. La o saptamana dupa absolvire, Rose s-a stins pe tacute in somn.
Peste 2000 de studenti au fost alaturi de cea care le-a demonstrat ca nu e niciodata prea tarziu sa fii ceea ce vrei sa fii.

SI NU UITATI: NU POTI ALEGE SA IMBATRANESTI SAU NU; DAR POTI ALEGE SA EVOLUEZI