~~~ ingerasulmeu ~~~ :: Bau-bau si alte sperietori

Trimis: 14/06/2006 17:52

Pe vremea cand eram noi copii, se foloseau tare des aceste ,,metode de educare". Mai precis, copiilor li se spunea: ,,daca nu esti cuminte, te papa bau-bau", ,,te dau la tigani", ,,te duc la doctor sa-ti faca injectie" etc. Ca urmare, multi copii se temeau de ,,bau-bau", le era frica sa doarma singuri, pe intuneric, ii speriau umbrele noptii, luna etc. Asadar, nu sunt de acord cu aceste stratageme pentru cumintirea copiilor.
Insa... deseori copiii nu inteleg de vorba buna, devin mici tirani. Cum am putea sa-i invatam ca exista si limite, dar fara a intra agresiv in personalitatea lor?

Trimis: 15/06/2006 00:08

Buna idee Cristina!
Eu sunt stresata putin pt. ca vad la prietena mea ca daca nu foloseste clasicele metode enuntate mai sus (ar mai fi si "daca ma mai superi mami pleaca de acasa") de numeroase ori copilul nu vrea sa asculte si devine iritant, asa ca...
De ce ziceam ca sunt stresata? Tocmai pt. ca mi-e teama sa nu ajung la întocmai tiranii si alte 'metode educationale' adepta carora nu sunt de nici o culoare, si incerc sa invat 'din mers' cum sa ma adaptez si ce sa incerc sa dezvolt pe viitor in copilul meu si cum sa-i intaresc personalitatea astfel incat sa inteleaga cand e NU si cand e loc de mai mult. Numai ca de de cele mai multe ori teoria e dulce, in schimb practica, sau viata de zi cu zi ti-o ia inainte dandu-ti peste nas.
As fi curioasa care sunt cele mai bune metode ale mamicilor noastre de la ingerasi, pt. a-si face copilasii sa inteleaga autoritatea parinteasca. Metode practicate, nu teorii.
David inca e micut, dar la cat e de nazdravan si la cum 'ma comanda' cand trebuie sa-l adorm (numai cum ii place lui), ma gandesc ca poate deja am gresit undeva la inceput si poate ca nu voi mai fi in stare sa-l modelez asa cum imi propusesem, si deci poate ca nu 'v-a intelege cu frumosul'.
Cum il voi face sa inteleaga ca nu e voie sa se mai uite la desene, cand e ora de culcare?

Trimis: 15/06/2006 09:49

Pai da, metode practice vreau si eu sa aflu, ca teoretice stiu destule, dar nu stiu cat o sa-mi foloseasca. :lol:

Eu sunt curioasa cum se descurca Teo cu cei doi nazdravani ai ei.
Lidi, David e inca micut, nu trebuie sa-ti faci griji. In jur de un an s-ar putea sa renunte solitar la metodele originale de adormire, cum a facut si Cezar (el adormea leganat in carut, dar dintr-o data n-a mai vrut, ca a inceput sa-l enerveze zgaltaiala). E usor de spus ,,nu-l invata in brate", ,,nu-l invata leganat" etc. Oamenii care spun asta ori n-au copii, ori a trecut prea mult timp de cand au avut bebei mici. N-ai gresit cu nimic. Oricum, daca vrei sa schimbi ceva si schimbarea sa vina de la tine, tot dupa un an e momentul.

Trimis: 15/06/2006 13:23

Da, ca bine zici, Cris. Uneori unele mame, sau doamne, bine intentionate sincer, o spun ma seaca cu sfaturile si criticile. "Da sa vezi ce-ti va face daca l-ai invatat asa", sau "Pai nu el e de vina ca se sperie de straini si plange, ci mama, ca l-a invatat asa" sau " Ce eu am crescut o gramada de copii, dar ncic pe unul nu l-am culcat leganat" etc.etc.etc.etc, ca deja m-am enervat la culme ,chiar si numai scriind bunele sfaturi ce le primesc.
Sunt asa de satula, si de aceea ma gandeam ca poate, am pierdut deja controlul.
Astept sa invat de la mamicile noastre lectii practice experimentate de catre ele.
Sunt asa de multe mamici care au deja bb. îndeajuns de marisor, ca sa ne ajute.
Mamici pe unde sunteti?? Haideti la sfat! :please:

Trimis: 15/06/2006 15:48

Eu zic ca fiecare mama trebuie sa-si asculte instinctul. Noi ne cunoastem cel mai bine copiii, dar suntem si informate, nu-i crestem chiar empiric.

Trimis: 15/06/2006 16:05

Ce sa ii mai spun de doctor care face injectie cand urlam de cum am deschis usa cabinetului? Am zis ca e obosit si nu are chef de consultatie, dar ne-am dus si odihniti si la fel a fost. Nu-i arde nici de masinute, nici de floricele nici de ce ii spune mami ca d-na ne iubeste ( nici nu mai rostesc cuvantul " doctor"), ca se joaca cu el...I-as recomandă sa nu mai poarte halatul sa vedem cum reactioneaza.

[url=http://www.TickerFactory.com/]
Bau-bau si alte sperietori Bau-bau si alte sperietori

Bau-bau si alte sperietori Bau-bau si alte sperietori

[/url]

Trimis: 15/06/2006 16:08

[url=http://lilypie.com] Bau-bau si alte sperietori Bau-bau si alte sperietori

[/url]

Trimis: 07/07/2006 23:31

Fiecare dintre noi vrea sa fie o mama buna si sa-si educe copilul cat mai bine. Fiecare copil e unic in felul lui. Si eu am primit sfaturi, fara sa le cer, de ex. " nu o tine atata in brate, mai las-o si sa planga, etc." de care nu am tinut cont. NU puteam sa o las sa planga, iar acuma nu mai vrea in brate, vrea pe jos, asa ca... . Francesca stie deja notiune de NU, cand vrea sa puna mana pe ceva ( daca e un obiect periculos pt ea) spun NU si isi retrage mana - mai insista ea , iar eu repet NU, pana se plictiseste, sau cand vrea sa bage ceva in gurita, bineinteles ca depinde de obiect. Nu stiu insa mai incolo cum va fi. Sper sa nu ma enervez prea rapid si sa fiu rabdatoare. NU vreau o fetita rasfatata dar nici o sfanta. Nu vreau sa o modelez, sa o fac un copil ascultator si fara vointa proprie, care sa-si reprime dorintele sau pornirile numai ca sa nu o supere pe mami, vreau sa o las sa aiba personalitatea ei si asta, cred eu, ca e tare greu. Vreau sa stie ca eu o sa o iubesc orice s-ar intamlpa si ca se poate baza pe mine ( asta cand va fi mai mare si va intelege mai mult), vreu sa-i friu prietena , nu stapana. deocamdata e numai teorie, practic mai vedem ....

Am o prietena care ii spune fetitei ei de 2 ani si 5 luni " daca nu esti cuminte mama nu te mai iubeste" sau "vezi ce ai facut, na, nu te mai iubesc" , sau " nu mai plange , ca nu te mai iubeste mama" s.a.m.d
Nu m-am putut abtine sa nu-i spun ca nu cred ca e bine sa-i spuna asa ceva fetitei. Ea nu a reactionat.

Trimis: 08/07/2006 12:03

Da, Monika, teoria ca teorie, insa practica de multe ori ne uimeste.
Sunt extrem de bune principiile cu care pornim, ca doar nici o mama nu-si pune inadins in cap sa-si resfete copilul si sa-l faca obraznic. Toate pornim la drum cu un sac auriu plin de teorie de cea mai buna calitate, dar nu toate reusim sa le si punem in practica.
Multe mame cedeaza si lasa fruntea jos nemaiavand taria sau rabdarea sa taie crengutele uscate ale caracterului micutului ajutandu-l 'sa dea vlastari' noi si sanatosi. Clacam de numeroase ori in fata copilului, si renuntam sa mai luptam adoptand exemplul mamei de mai sus (cum mai stiu si eu exemple din întocmai acelasi tipar).
"Meseria" de mama, e drept ca se invata, dar e o continua lupta si daca lasam garda jos, renuntand la principiile alese odata, totul se naruie.
Investitia cea mai mare si cea mai roditoare se afla in copii nostrii, de aceea trebuie sa invatam cum sa ne purtam cu ei si cum sa-i ajutam sa-si dezvolte singuri personalitatea si sa-si formeze un caracter integru; iar exemplele lor suntem NOI.

Trimis: 08/07/2006 12:47

asa e lidi, sunt total deacord cu tine. Cred ca e cea mai dificila "meserie" si sper pentru toate mamicile sa faca cat mai putine greseli, ca de facut e clar ca o sa mai si facem ,dar sa nu fie prea multe.
Mama mea a gresit mult cu noi si sunt sigura ca nu o sa repet si eu ceea ce a gresit ea, dar ... e un drum lung de urmat pana ce isi vor lua zborul puisorii nostri.
Sa nu se inteleaga gresit, nu o judec pe mama dar invat din greselile ei. Ea a facut la vremea respectiva ce a considerat ca e bine.
Putere si rabdare va doresc si imi doresc!

Trimis: 18/07/2006 14:24

Eu cred ca tot de noi depinde. Este adevarat, mai cedam, dar cine nu cedeaza? Astazi, spre exemplu, am ridicat tonul la Cezar fiindcă nu voia sa stea sa-l descalt. Noroc ca a trecut de faza in care plangea si a inceput sa se certe cu mine, in limba lui. M-am amuzat teribil.
Revenind la discutie: nu pot fi de acord cu parintii care le spun copiilor ,,nu te mai iubesc", ,,esti prost", ,,esti rau", care recurg la amenintari si bau-bauri. Astfel de metode, cand sunt aplicate repetat, creeaza distorsiuni in mintea copiilor, in sensul ca ei nu se percep asa cum sunt, ci asa cum li se spune ca sunt. De fapt, imaginea de sine se formeaza din copilarie, dar pe baza parerilor celorlalti, iar cele mai puternice informatii sunt absorbite de la parinti. E periculos deci sa-i spunem micutului ,,esti rau", pentru ca se va crede rau si normal, se va comporta ca atare. Amenintarile cu balauri de tot felul introduc, treptat, in sufletelele lor tot felul de angoase, care e posibil sa se acumuleze in inconstient si de aici, anxietatile si fobiile de mai tarziu.
Cred ca pedepsele trebuie sa fie la fel de concrete ca si modul lor de gandire, sa le poata intelege, sa le poata percepe sensul. Nu ma refer aici la pedeapsa fizica, traumatizanta si perfect inutila pana la 2 ani, periculoasa si de la doi ani in sus. Eu de exemplu, ii spun lui Cezar ,,te pun in carut" cand vad ca vrea sa adune murdarie de pe jos sau sa se duca in strada, sau sa se tavaleasca prin noroi etc. Deja intelege si se potoleste, chiar daca pentru compact timp.
Voi cum procedati, ce alte exemple mai aveti?