~~~ ingerasulmeu ~~~ :: "Nastere fara violenta"

Trimis: 16/06/2006 11:40

Frederick Leboyer

Pour une naissance sans violence
"Nastere fara violenta" "Nastere fara violenta"

1

- Crezi ca e placut sa te nasti?
- Sa te nasti ...placut?
- Da, crezi ca copiii sunt fericiti sa vinaa pe lume?
- Copiii ... fericiti sa se nasca? Ce intrebare ! Nu vorbesti serios.
- Ba da, foarte serios.
- Dar gandeste-te ... un nounascut!
- Ce-i cu el?
- Un nou nascut nu stie ce-i aia: fericit sau nefericit.
- Asa, si de ce?
- Noi nascuti nu au sentimente.
- Crezi?
- Ce , tu nu crezi?
- Nicidecum, altfel nu as intreba.
- Dar asta o stie fiecare!
- Asta-i un argument prost.
- Recunosc. Dar uite totusi ... un nounascut ... nu poate nici vedea nici auzi. Cum sa fie atunci nefericit?
- Nu vede, nu aude ... dar tipa, din toata puterea.
- Pentru ca sa-si dezvolte plamanii.
-Aiurea.
- Stiu ca asta nu este un argument, dar asa se spune in general.
- „In general“ se mai vorbesc si altfel de aiureli, asta sti precis. Dar tu, tu chiar crezi ca un copil nu simte nimic la nastera sa?
- Nu. Cum ar face-o?
- Remarcant. Eu nu sunt atat de sigur.
- Dar gandeste-te, la varsta aceea ...
- Acuma chiar ca ma dezamagesti. Chiar trebuie sa-ti amintesc ca durerile unui copil sunt nemarginit de mari si ca este Dreptul trist si admirabil al micutilor, sa aiba toate trairile de o mie de ori mai intensive decat ale noastre.
- Asta asa e, iti dau dreptate. Dar totusi ... un nounascut este atat de minuscul.
- Ce conteaza marimea?
- Si intrebarea asta-i buna.
- De ce stiga atat de tare daca nu pot simti durerea?
- Nu stiu, poate e un reflex. Dar nu au sentimente cand o fac.
- De ce nu?
- Un nounascut nu are constiinta.
- Ah, deci asta e. Nu are constiinta. Ai spune ca nu are nici suflet?
- Nu, nu ... sufletul ... nu sunt sigura.
- De ce este constiinta atat de decisiva?
- Cu constiinta incepe personalitatea.
- Vrei sa spui cu asta, ca un bebelus nu este un om intreg, pentru ca nu este complet constient? Explica-mi mai clar....

2.
Hai sa ne oprim aicea. Ne pierdem in jungla dialectelor.
Ar trebui sa ne opunem a discuta. Cu argumente , am putea chiar si fabrica o dovada cum ca Achile nu ar putea depasi nici macar o broasca testoasa ...
Lucrurile sunt simple. Numai gandirea nostra este complicata. Cand un copil vine pe lume, incepe sa strige. Iar tipatul lui ii bucura pe toti cei prezenti.
„Auziti? Auziti cum striga?“ spune fericita mama, incantata ca asa un micut poate face atata galagie.
Ce insemnatate are tipatul nou nascutului?
Ca reflexele sunt normale.Ca masinaria functioneaza.
Sunt oare oamenii doar niste masini?
Plansul nu exprima si suferinta?
Nu este oare posibil ca bebelusul sa aiba dureri imense si de aceea sa urle?
Poate ca nasterea este la fel de durerosa pentru bebelus cum a fost odata si pentru mama.
Si daca este asa, cui ii pasa?
Nimanui, ma tem, cand vad cu cat de putina atentie sunt tratati bebelusi la sosirea lor.
Atata de adanc ese inradacinata inchipuirea ca nou nascutul este „ceva“ ce nu simte, „ceva“ ce nu aude, „ceva“ ce nu vede.
Cum poate „ceva“ avea dureri. Tipa , urla si asta-i tot. Cu alte cuvintet este un obiect.

Si daca nu ar fi asa.
Daca uimitor ar fi deja o persoana ...?

3

Un nou nascut,
o persoana?
Dar nu!
In carti este sscris exact opusul.
Cartiile ...
Astfel de adevaruri stiintifice de astazi sunt minciunile de maine.
De unde sa stiu eu?
Nu te baza nici pe ceea ce se spune si nici pe cercetarile stiintifice.
Da crezare numai adevarului si faptelor.
Crede numai pe cel ce se straduieste cu adevarat.
Se mai intampla ca un copil sa vina pe lume cu un dinte, dar din pacate, eu nu stiu sa se fi intamplat ca un bebelus care vine pe lume sa zica „Buna ziua mama, buna ziua tata!“ Pacat, tare pacat ca tanarul calator nu poate povesti.
Pe de alta parte nici cainele si pisica mea nu pot sa se exprime prin cuvinte si eu tot stiu cand sunt multumiti, furiosi sau gelosi.
Un alt exemplu: un strain, care nu vorbeste limba mea, inghite din greseala ceva fierbinte. Imedita imi descrie amanuntit ceea ce s-a intmaplat: se scutura viguros si scuipa la distanta. Mainile i se balanseaza prin aer. Isi da ochii peste cap, lacrimi ii curg peste fata ravasita.
Ar putea fi din China, Afganistan sau Turcia, si fara sa inteleg limba acestui om, inteleg perfect ce spune , defapt ce striga : „M-am ars. Au, ce doare!“
Exista cineva care sufera intr-un mod asemanator: bebelusul.
Nou nascutul nu vorbeste?
Intradevar? Uite-te aicea.
(in carte sunt pozele unor bebelusi de abia nascuti care plang cu gura mare, fata schimonosita si mainile intinse, incordate)
"Nastere fara violenta" "Nastere fara violenta"

4

Mai este necesitate de explicatii?
Ce formă tragica, gura intr-un tipat deschisa, ochii inchisi, sprancenele incruntate.
Bratele incordate, intinse , rugatoare, apoi din nou trase spre fata pentru a se proteja.
Piciorusele, din care da salbatic, dintr-o data le ridica spre burtica de parca ar vrea sa o protejeze.
Acest corp care este numai din lupta si incordare – acest copil nu vorbeste?
Dar se apara cu toata fiinta, urla cu tot corpul:
„Nu! Nu ma atinge!Lasa-ma!Lasa-ma!“
Si in acelasi timp implora:
„Ajuta-ma, ajuta-ma!“

Aproape ca nu mai exista un astfel de apel disperat la fel cu acesta .
Si totusi cine aude aceasta chemare a copilului care exista decand exista si nasterea?
Nimeni.
Cum este posibil? Cum inca mai este posibil?

5

- Tu crezi deci ... bebelusul ... cand urla ...? Crezi ca prin asta exprima ...? Ma speri.
- Te sperie? Inteleg. Si de aceea ai face totul „ca sa nu fi nevoita sa vezi“.Este scuzabil.
Fotografiile noinascutilor sunt de nesuportat. La fel de bine ar putea fi fotografiile unor copiii torturati sau maltratati.
Oamenii intorc capul si spun:“ Nu pot sa suport“
Sau:“Sufera? Chiar crezi ca ei pot simti suferinta?“
Sau: „Imposibil, asta nu este o nastere. Este un copil in mainile unor sadici, care il chinuie inutil“
Nimic din toate acestea.
Numai o nastere.
Fara sadici si fara nermernici.
Oameni ca tine si ca mine. Oamni ai caror ganduri se afla in alta parte.
Barbati si prietene orbi cu ochii deschisi.
Vrei sa-i vezi mai bine? Uite-te aicea.
(este ilustrata fotografia unui cuplu zambitor si a unui medic la fel de zambitor care tine cu capul in jos un nou nascut ingrozit , plangand si cu cele două maini la cap, cu pumnii stransi, ochii inchisi, de ti se rupe inima cand te uiti la el.)

6

Sfanta familie de astazi ...
Un copil a fost nascut.
Mama si tata se uita la el incantati.
Si tanarul asistent/medic imparte cu ei veselia generala.
Fericire si mirare li se citeste pe fete.
Toti radiaza multumire.
Toti...
Numai copilul nu.
Copilul?
Care copil?
(Din nou se vede fotografia bebelusului plangand care tocmai s-a nascut)
Oh, Dumnezeule, este imposibil!
Ce expresie de teama de nedescris.
Mainile apucand capul ...
Asa arata cineva care a fost lovit de traznet, un razboinic care este ranit de moarte si care va muri in urmatorul moment.
Asta sa fie o nastere? Este un atentat !
Si in ciuda suferintei,
acesti parinti incantati!
Dar este incredibil.
Da, este incredibil.
Si totusi,
asa este.
"Nastere fara violenta" "Nastere fara violenta"

7

Cum este posibil sa fie cineva asa orb?
Sa ne mai uitam o data cu exactitate.
Tanarul medic, de exemplu , de ce zambeste?
Se bucura de copil?
Nu neaparat.
Nasterea, „nasterea sa“, a reusit. Nu au existat greutati. Mamei ii merge bine. Copilul a ajuns sanatos pe lume si striga puternic.
De aceea , acest barbat poate fi multumit.
De el insusi, se intelege.
Si acuma, mama.
Fata senina, zambet incantator.
Ce o face atat de fericita? Ca are a nascut un copil frumos?
Nu neaparat.
Zambeste, ca ... a reusit.
Aceasta „nastere fara dureri“, in care nu a crezut cu adevarat, a trecut cu succes.
Este usurata, si inainte de toate, mandra de ea.
Si cine poate sa i-o ia in nume de rau.
Tatal...
Este un barbat, care probabil ca in viata lui nu a facut ceva iestit din comun.
Priviti aicea ce a facut.
(crede el!)
un copil.
Are un mostenitor.
Acest micut va creste si va deveni ca el.
(ce iluzie!)
Caliatiile mostenite de la stramosii lui vor avea continuitate.
De asta este bineinteles mandru.
Toti partasii la nastere au motive de multumire.
De ei insusi, se intelege.
In ceea ce priveste copilul...

8

Este un motiv de plans?
Da.
Pentru atata orbire.
Aceasi orbire ne-a impiedicat sa recunoastem durerile mamei, care a facut nasterea pentru ea sa fie purterea crucii.
„Cu dureri vei naste!“
De vechiul blestem ne-am eliberat insfarsit.
O iubită poate naste azi cu bucurie.
Dar inca mai exista purtrea crucii copilului.
Inca nu a sosit momentul pentru a se face acelasi lucru care a fost facut pentu mama si pentru copil?
Cel putin sa incercam.

9

De unde am putea incepe?
Mama se pregateste pentru nasterea aproape fara dureri.
Cum putem pregati copilul?
Introducand electrozi fini prin trunchiul mamei si fixandui de capul bebelusului?
Sfinte cerule, nu !
Stim ce puteri eroice are tehnologia din ziua de azi.
Si ne facem prea putine ganduri, da, uitam, cat sadism se ascunde adanc in inimile oamenilor:
a patrunde, a forja, a taia, a zdrobi ...
Ce il inaripeaza pe tanarul cercetataor, pe viitorul purtator al premiului Nobel, care se inarmeaza cu ace si sonde?
Este dragostea sau ambitia?
Stiinta, cercetarea, ascund sub mantia lor, la fel de multe fardelegi cum a facut-o si religia odata.
Si inchizitia a incendiat si a torturat pentru a „ne salva“.
Alte timpuri , alte obiceiuri.
Impulsurile sunt aceleasi.

Nu , fara electrozi.
Sa incercam pur si rudimentar sa intelegem.
Cand intrebam:
„De ce sufera o soție la nastere?“, banuim deja motivul suferintei ei.
Vedem teama ei.
Ar necesită sa gasim curajul de a ne deschide urechile si inima.
Atunci poate o sa auzim, insfarsit, ce striga copii nostri de atat de mult timp si degeaba, cu disperare, cand se nasc.
va urma