~~~ ingerasulmeu ~~~ :: Depresia post-partum

Trimis: 22/08/2006 10:29

Ideea de a deschide acest subiect mi-a venit de la Mamaluitheo. L-am deschis aici pentru ca depresia de dupa nastere poate afecta relatia cu ingerasul abia venit pe lume.
O sa va spun in cateva cuvinte prin ce am trecut eu. Vreo cateva luni dupa ce am nascut, m-am simtit parca rupta de lume, aveam impresia ca nu fac nimic cum trebuie, eram deseori trista, ma simteam inutila. Eram mereu cu ochii carpiti de somn, caci dormeam la cele mai neasteptate ore (de al 20 la 22, de exemplu).
Ceea ce simt unele mame dupa nastere este oarecum firesc. In afara de faptul ca in organism au loc iarasi transformari hormonale, oboseala isi spune cuvantul. Faptul ca programul nu e organizat, ca pentru mama ziua nu mai e zi, iar noaptea nu mai e noapte, isi pune amprenta asupra psihicului.
Cei din jur pot fi de mare ajutor. In cazurile grave, e necesara interventia unui specialist (sunt mame care nu se mai pot bucura de copiii lor sau chiar ajung sa-i urasca). Cazurile usoare se rezolva cu putin ajutor si cu vointa, cu resursele din interiorul fiecarei mamici. Desăvârșit ar fi ca mama sa poat avea un ajutor, cineva care sa poata sta cu bebele timp de o ora-doua, la cateva zile. Asa poate iesi putin, se poate duce la coafor, poate face ceva care-i place. Conteaza mult. In cazul in care nu exista probabilitatea unui astfel de ajutor, orele se somn ale micutului trebuie sa devina ore de destindere pentru mama. Conteaza mai putin faptul ca vasele sunt nespalate, pot sa mai astepte.
Imi amintesc cum eram mereu intr-o goana. Ii dadeam lui Cezar sa pape, apoi stiam ca am la dispozitie cam trei ore. Niciodata nu mi se pareau suficiente, ca sa apuc si eu un pui de somn. Pana cand, dupa ce era sa lesin in bucatarie de oboseala facand mancare, mi-am zis ,,gata, e timpul sa ma gandesc si la mine". Si asa am facut.
Un alt mijloc prin care putem tine depresiile la distanta sunt plimbarile. Imi faceau foarte bine plimbarile lungi. Cezar dormea mult afara, iar eu ma opream uneori la o terasa, sa beau un nectar. Si ce daca eram numai noi? Qricum, nimeni nu s-a uitat vreodata ciudat la o mama venita cu bebele ei sa bea ceva racoritor. :-D

Apoi dansul... dansam mult, cu sau fara Cezar in brate. Muzica ritmata e un perfect mijloc de terapie antidepresie. De ce oare Cezar se dovedeste de pe acum a fi un dansator pasionat? :lol:

Sunt multe mijloace prin care se poate depasi aceasta perioada dificila, dar cele mai importante sunt momentele in care ne privim puii in ochi si intelegem ca acolo se ascunde o lume si un suflet!
Cu putina vointa, momentele de depresie devin amintire. Acum zambesc cand imi amintesc prin ce am trecut si ma simt asa implinita cu Cezar in viata mea!