~~~ ingerasulmeu ~~~ :: mamicile in perioada prenatalului

Trimis: 28/08/2006 17:43

Mai fetelor eu nu aud p0e nici una din voi sa povesteasca ce face ea timp de 2 ani acasa!
OK, inteleg ca apare bebe si ca o sa ne ocupe tot impul dar chiar si asa, ce se intampla cu femela independenta?activa?care e invatata sa aiba banul ei, care ar vrea sa munceasca si atunci cand sta acasa? sau poate sunt pe cale de disparitie soțiile astea? eu sunt una dintre ele, imi place sa ma gandesc la cum o sa-mi cresc baietelul care urmeaza sa vina pe lume, dar...totusi...vreau sa am si o alta activitate!

voi ce ziceti?

simonique-1980

Trimis: 30/08/2006 11:11

daca ai timp si pt alte activitati iti doresc SPOR! eu nu am timp sa mai citesc o carte apai sa mai si lucrez. Am treaba destula in casa cu un sot cam lenes - in ultima vreme :-/

si o fetita nazdravana. Ma bucur cand ies cu ea afara si ma intalnesc cu noile mele prietene, mamici si ele si cu copiii acestora, iar daca ploua ne intalnim cu copiii la una dintre noi si savuram momentele.
Daca stau acasa nu consider ca nu sunt activa, dimpotriva, cat despre bani, pai am indemnizatia. Se intampla , rar dar se mai intampla, sa imi fie dor de job, asa pt cateva momente, de atmosefera de la servici, de colegi, dar ma uit la Francesca si dispare sentimentul imediat. Poate sunt eu mai posesiva dar nu as sta linistita daca as lasa-o pe FRancesca cu altcineva ca sa plec de acasa, numai in cazuri extreme si rare. Stiu ca nu e prea bine, dar sincer , nu am facut copil sa mi-l creasca mama. Dupa 2 ani, daca o sa fiu nevoita sa merg din nou la servici, o sa o fac, dar pana atunci ma bucur de ingerasul meu in fiecare clipa. Cred ca mi-as da cu pumnii in cap, daca es veni de la fapt , de ex., si mi-ar povesti maica-mea ce progrese a mai facut Francesca in ziua respectiva iar eu nu am fost acolo sa o vad.
Ce imi vor insa e sa merg la sala din nou, nu pt ca as fi grasa, ca nu sunt dar pt. conofortul meu psihic, recreere si nu in ultimul rand pt. tonusul muscular. Mai astept pana in inaurie, ca in oct. oricum trebuie sa plecam in Germania, dar din ianuarie vreau neaparat sa merg sa trag de fiare :strongbench:

Trimis: 30/08/2006 12:33

mai eu iti inteleg punctul de vedere, eu nu ma refeream la munca de 8 ore ci de o munca la domiciliu. nu stiu, sa facem ceva: sa insiram margele, sa lucram pe pc, sa traducem lucrari....nu stiu, ceva. nici eu nu as pleca de langa bb meu, sa vin apoi acasa si sa-mi spuna mama..stii bb a facut primii pasi, sau a spus mama prima data.

ma gandeam la ceva antrenant de facut, ca sa nu ducem lipsa job-lui.

eu mai astept si alte pareri!

eu n-am intrat nici macar in prenatal 9mai am o luna) si deja faptul ca am stat o sapt in concediu de odihna m-a inebunit de tot!

va pup dulce!

simonique-1980

Trimis: 30/08/2006 13:47

Simonique, la inceput, si eu aveam gandurile tale: sa incerc sa fac ceva acasa in acest timp si daca mai asigură si bani acel ceva e nemaipomenit, ca, de, cui nu i-ar prinde bine niste banuti in plus?
Dar nici nu am avut timp sa caut sau sa ma interesez de vreo prestare la domiciliu, dupa venirea lui David, care nu ma lasa nici sa respir, iar in orele in care dormea nu-mi ardea de cele mai numeroase ori nici sa mananc de oboseala, iar cand ma mai obisnuisem (nu ca David mi-ar fi oferit mai mult timp) mai petreceam momentul pe forum sau la povesti pe messenger, sau prelucram pozele (pe calculator) ce le faceam in indiferent ce clipa ingerasului meu, si tot asa.
N-am avut niciodata timp sa ma plictisesc, de extrem de multe ori neapucand nici sa gatesc, macar.
Adevarul e ca mi-ar fi placut sa fac ceva in plus, dar nu am reusit, decat ocazional, la prieteni aranjamente sau mai decoram cate ceva de placere.
Iar acum timpul nu-mi ajunge pt. ceea ce am in plan :decorarea unei sali de nunta de la A la Z.
Simt nevoia de inca o pereche de maini.
Daca vei gasi ceva firma (am auzit multe neseriozitati) care ar da lucru acasa, ar fi ok. dar numai dupa cateva luni dupa ce vine bb. (ca sa te mai intremezi) sau dupa ce intri in prenatal, ar fi ideal, pt. ca e prea mare ruptura dupa o viata activa, sa stai cu burtica singurica acasa in asteptarea bblui.
Dar efectiv nu stiu ce se poate face acasa, decat cele enumerate de tine mai sus, ceea ce nu necesita mare efort, ci doar timp si relaxare.
Intrebarea e, daca gasesti pe cineva, care sa ofere de lucru?

Dupa ce David isi va da drumul la mers bine, fara ajutor (deja merge extraordinar de bine sustinut, aproximativ c-o ia la fuga de multe ori) mi-ar placea sa fac si eu ceva, dar mai vedem.

As vrea si eu sa stiu daca careva din fete a mai lucrat cate ceva si acasa (pe bani). Si daca da, asteptam detalii! :-)

Trimis: 30/08/2006 16:08

E îndeajuns de greu sa reusesti sa faci ceva cu un copil mic alaturi. Mai ales daca este unul foarte activ, cum e si al meu. Iti ocupa o mare parte din timp si nu iti mai lasa timp si de altceva. Poate atunci cand doarme. :-D

Trimis: 31/08/2006 08:59

Simonique te vei convinge dupa ce nasti ce mult ti se schimba viata dupa ce vine bebe...Daca bebe nu are colici, maninca bine si doarme toata ziua si noaptea... ,vei fi o norocoasa. Daca nu...adio timp neîngrădit si odihna...
Ne vei spune atunci cum e sa fii mama...

Trimis: 31/08/2006 13:23

Dana , subscriu si eu la cele spuse de tine.

Nu l-am invatat sa fie dependent de mine, cum banuiesc ca nici o mama nu face aceasta inadins.
David a fost mai sensibil si a plans ingrozitor de mult cand era mititel, avand colici extraordinar de puternice. Ieseam si la 12 noaptea afara cu el sa ne plimbam cu masina (iarna) numai sa-l mai alinam cumva. A fost o perioada foarte dificila, dar totul a trecut cu bine, eu pastrandu-mi mintile (cred eu -toate :lol:

), iar David bineinteles nedorind a fi la nimeni in brate, intrand in panica cum nu ma mai simtea(albastrindu-se la fata si nemaiavand aer de plans). Dar asta e cazul nostru, fiecare copil avand stilul sau propriu.

Daca mai am timp si pt. mine?
Acum da, ca David e mai mare si mai sta si cu buni,dar numai daca sunt si eu in casa. Deocamdata asta e situatia.
Oricum nu m-am plans pana acuma de a dori mai mult timp pt. mine, sotul meu fiindu-mi alaturi si impartind responsabilitatile in asa fel incat sa-mi acorde atunci cand a fost necesar atata timp cat mi-am dorit.
Dar nu am gasit niciodata timp suficient incat sa mai pot face ceva munca pe langa ceea ce faceam zilnic.

Trimis: 04/09/2006 23:22

Bebelusii sunt dependenti de mama! Asa e bine pentru ei, asa e natura. ASA TREBUIE! sunt bebelusi, au trebuință de mama lor! Pot trai si fara mama, dar de ce? de ce sa nu fie dependenti de mama?
Recunosc, m-a iritat intrebarea adresata lui lidi.
Sau Simonique preferi ca bebelusul tau sa nu aiba nevoie de tine si sa-si prepare solitar sticluta? iar cand are necesitate de apropiere fizica sa se lipeasca de cine binevoieste sa il ia in brate?
Nu vreau sa fiu rautacioasa, sunt impulsiva si scriu ce imi vine in ocazie in cap.

Trimis: 05/09/2006 19:36

nu inteleg de ce ma acuzi!
nu era vorba de a nu-ti ingriji copilul, ci din împotriva de a avea grija de el dar si de tine. Chestia cu" sticulta"...esti rautacioasa! chiar crezi ca nu mai poti face si altceva in afara de a sta tot timpul cu bb? e natural sa-ti fie drag, dar hai sa nu incepem sa creem o dependenta! o spun din propria experienta...am vazut asta la cumnata mea, care si-a carat fetita tot momentul in brate, a ajuns apoi sa nu mai faca nimic, ba chiar tinea cu o mana fetita in brate si cu cealalta manca ea. hai sa fim serioase..fetita nu dormea fara mami, nu puteai sa o pui jos, sa o lasi singura un minut, sa faci una din cele mai banale treburi ale casei:mancare, curatenie... asta inteleg eu prin dependenta!

nu am acuzat-o pe lidia de nimic, doar am incercat sa-i sugerez ca incearca sa creze o situatie similara!

daca te deranjeaza asa de tare afirmatia mea..scuza-ma ca am intervenit!

simonique!

Trimis: 05/09/2006 23:10

Simonique, departe de mine gandul de a te acuza, nu mi-as permite sa o fac.. NU te acuz de perfect nimica, doar m-a iritat intrebarea. Sunt copiii mai mamosi si copiii mai putin "dependenti" - asa cum spui tu - de mama. Sunt copiii care simt nevoia mai mult decat altii de contactul fizic cu mama. Eu nu am fost asa, in schimb fratele meu a fost mai mamos si mama trebuia sa-l tina tot timpul de mana cand iesea cu el la plimbare, dar a trecut cu varsta. Si mie imi mai spuneau femeile mai invarsta, cum ar fi matusa-mea sau vreo vecina, sa nu o mai iau pe Francesca in brate cand plange ( avea colici, nu plangea dar maraia si imi era mila de ea) ca o sa o invat in brate si nu o sa mai pot face nimica de ea, ei bine nu a fost chiar asa, e aiurea sa lasi copilul sa planga si sa devina tot mai frustrat pt ca ai putea altfel sa-l inveti in brate.
NU consider momentul petrecut cu fetita mea un sacrificiu sau pierdere de vreme, imi face placere, asta nu inseamna ca nu fac nimica pentru mine, tot ce fac, fac si pentru mine, chiar in acest moment, cand stau in fata calculatorului, stau pentru propria mea placere. Sau asta nu e relevant pt. ca nu castig bani? Imi place sa citesc, si ma bucur seara cand nu sunt prea obosita sa citesc cateva pagini, tot pentru mine o fac, numai pt mine. Pana si plimbarile cu Francesca si intalnirile cu celalate maimci si copii, nu sunt numai pt. Francesca, sunt si pt mine. Cum spuneam, ce nu am reusit inca sa fac pt mine, numai pt mine, e sa merg la sala, dar nici nu m-am ambitionat, ca poate as fi reusit.
Ar trebui sa ti cont ca noi toate am fost ca tine, dar tu inca nu esti ca noi. Mai asteapta un pic si ai sa vezi daca mai simti si peste cateva luni nevoia de a lucra la domiciliu.

Despre legume congelate: eu nu ma agit, prefer sa le cumpar din supermarket, sunt tot feluri de amestecuri si sunt acceptabile la pret, incat consider ca nu merita munca si timpul investit. Asata e parerea mea.

Trimis: 06/09/2006 17:55

Simonique m-as bucura ca dupa ce nasti sa poti reusi sa faci tot ce planuiesti acum.Eu iti urez multa bafta...si daca vei reusi, sa ne dai si noua reteta ;-)

si idei noi pentru cresterea celui de-al doilea copil. :-P

BAFTA! si un copil cuminte si sanatos.

Trimis: 07/09/2006 10:58

Ehe... cate planuri mi-am facut si eu! N-am realizat nimic din ce mi-am propus. Si nu din lene, indiferenta sau comoditate. Pur si simplu nu am timp. Hai sa vedem: acum, Cezar are un program destul de bine legat. Se trezeste dimineata pe la 9 sau chiar 10. Daca am avut parte de o seară dormita, ii dau sa pape la 7. Ceea ce inseamna ca am 2-3 ore libere. Daca n-am de facut ceva prin bucatarie, stau la calculator. De ce? Pentru ca simt nevoia sa comunic si pe net chiar am cu cine. Ma simt foarte bine la o cafeluta cu fetele, fie ea si virtuala. Apoi urmeaza gustare, plimbare, joaca, masa de pranz si nani. Cam doua ore. In general, la pranz citesc. Literatura de specialitate (ca sa nu mai am senzatia ca am uitat tot), sau beletristica. Simt nevoia sa fac ceva care sa nu ma solicite prea mult, deoarece stiu ca urmeaza fracțiune cea mai grea a zilei. Cezar e mai agitat seara, nu vrea sa stea solitar etc. Bine, e si tati acasa, dar asta nu inseamna ca eu iau o pauza. Daca sta cu Cezar sau iese cu el afara, eu am ceva de facut: mancare, alte alea prin casa. Cineva trebuie sa le faca. Seara, Cezar adoarme pe la ora 22-22,30. Mai stau si eu vreo ora sa citesc sau sa vad un film, insa incerc sa nu depasesc ora 12.
Poate ca cele patru ore (relativ) libere par mult, dar nu e chiar asa. Si chiar fac ceva pentru sufletul meu in aceste ore, din clipă ce imi place ceea ce fac. Daca as munci pentru un ban in plus, asa avea nevoie de detasare (aproape) totala. Si stiu ca va veni timpul cand ma voi intoarce la serviciu si imi voi dori sa mai savurez patru ore pe zi de timp pentru mine. Asa ca profit.
Inainte de a naste, mi se parea o utopie sa stau doi ani acasa. Credeam ca n-o sa reusesc, ca ma voi reintoarce dupa cateva luni la serviciu. Nu-i chiar asa. De aceea ma deranjeaza putin cunoscutii care-mi spun ,,vai, dar nu innebunesti acasa?". O ,,amica" mi-a spus chiar ca ea n-ar putea sa vegeteze, asa, ca mine.

Trimis: 07/09/2006 12:44

Adevarul e ca si eu inainte de a-l avea pe David imi facusem extrem numeroase planuri si chiar ajunseem sa studiez comportamentul unor mame si sa imi spun deseori "Doamne fereste, sper sa nu fac asa sau asa...". Mama imi spunea ca nu e chiar mana-n mana teoria cu practica si ca oi vedea eu pe dermă mea cand vine copilul, ce am sa fac si ce nu din cele planificate. Intr-un final dupa venirea ingerasului meu pe lume, stateam dupa scurt timp cu coada intre picioare (ma scuzati) si puteam rosi, daca imi repeta cineva cate imi propusesem si cate imi interzizesem cu strictete inainte de David.
Nu puteam concepe sa-l tii in brate din indiferent ce motiv, dar mai ales sa devina dependent sau mamos... era litera de lege ca David nu va fi asa pt. ca imi voi creste copilul altfel, ca doar de aia am si eu cap si m-a inzestrat Dumnezeu cu intelepciune sa pot face unele diferente si sa mai si citesc carti de specialitate...etc..
M-a invatat Dumnezeu o lectie buna de tot, care o pot spune cunoscutelor amatoare cum fusesem si eu, adiniauri. " Nu spune nimic pana ce nu ai copilul tau. Nu-ti face planuri de ce vei face si ce nu"
Sa fac ceva in momentul ce-l voi petrece acasa acesti 2 ani, era natural ca-mi voi mai gasi si de lucru pe langa...dar credeti ca am avut vreodata timpul necesar sau suficiente esurse...nicidecum
Asta nu vreau sa para ca: aducand pe lume niste miracole care te schimba si te face sa vezi adevaratul sens al vietii, nu vei mai avea timp pt. propria persoana si in concluzie, ca ei, mititeii ar fi de fapt o povara. NICIDECUM.
Ce vreau sa spun e ca nu intotdeauna ceea ce ne propunem putem sa si infaptuim cand e vorba de copilasii nostrii, si dupa cum se stie toti sunt diferiti .
Uite de exemplu o prietena de-a mea, al treilea copilas (primii 2 facand-o de-a dreptul sclava lor) era atat de cuminte si linistit, incat de cele mai multe ori uita ca are copil mic, si il lua in brate doar de mila sa-l mai tina , ca altfel statea linistit si se juca cu manutele. Niciodata nu i-a ingreunat timpul si nu 's-a cerut' la mama. Copilul e bine, nu era bolnav. Acum e mare, e la scoala si foarte destept. Deci...copii, si copii

Trimis: 09/09/2006 23:14

of, of, ce rele sinteti :-D

...lasati gravidutele sa se bucure de fiecare moment, sa-si faca planuri...sa visezee!!!...ca apoi isi vor dori sa viseze dar nu mai prea au timp sa inchida ochii :-D

...si astea nu-s povesti dar e bine sa cunosti adevarul ca sa nu ramii socata dupa.... :-/

Dormi acum, bucura-te de vise frumoase, fii increzatoare si ramii asa, dar cind vei avea copilul fii realista si mai presus de toate FII MAMA :-)

Nastere usoare si multa sanatate!!

Trimis: 10/09/2006 09:29

multam fain pt tot!

stiti ce mai fetelor? poate ca era mai bine sa fi stat eu in bancuta mea si sa nu mai scriu nimic. am auzit destule de la toate ....inteleg ca nu-i usor sa fii mama, imi imaginez, am vazut si la altele..., aveti dreptategravide a-ti fost toate ca mine, insa eu nu sunt inca mama ca voi....o sa fiu...si cred ca o sa pot sa fiu realista....si mai cred deasemeni ca o sa stiu sa-mi extind copilul bine, o sa-i fiu mereu alaturi, dar o sa-mi pastrez timp si pt mine. asa simt eu ca o sa am un bb cuminte care nu o sa-mi scoata fire de par alb .....poate ca acum sunt vise, ei si ce...nu strica sa visezi, nu? o sa le transform in realitate, pt ca mi-e mi-a iesti intotdeauna ce mi-am propus....multumesc tuturor pt interventie...pt sfaturi...celor care au fost dragute si celor care au fost rautacioase....oricum am si eu un atu nu....voi sunteti mame si nu mai aveti timp sa visati...eu sunt gravida si ....mai am timp pt vise si pt mine! lol

va pup pe toate si.....ne mai auzim!

simonique_1980

Trimis: 10/09/2006 12:07

Nu inseamna ca daca reusesti sa te ingrijesti si daca copilul iti lasa timp pt. tine incat sa te simti activa si din alt puncde vedere nu doar din cel de mama asta te face mai putin mama si te face sa-ti iubesti mai putin copilul. Nu inseamna ca daca vei putea face cate ceva si pe langa dereticatul prin casa si schimbatul scutecelor sau sterilizarea biberoanelor, in asa fel incat sa sti ca mai ai si alte activitati, care sa te tina in contact cu mulțimea exterioara sau cu domeniul din care tocmai te-ai rupt, odata cu venirea micutului pe lume- te face mai indiferenta fata de propriul copil, sau din nou, mai putin mama. NIMIC din toate astea nu poate fi adevarat. Priviti exemplul ce l-am dat mai sus cu prietena mea la al 3lea copil.. Ea facea si altceva pe langa meseria de mama, desi mai avea inca 2 copii de ingrijit, tocmai pt. ca-i permitea timpul. Ferice de ea. Pt. mine e un exemplu in cum si-a crescut si educat copii (are 3 baieti).

Daca noi, am fost mai ocupate cu copilasii nostrii incat timpul nu ne-a permis sa facem mai numeroase pe langa treburile casei, nu inseamna ca trebuie sa fim rautacioase si sa judecam pe cele care vor sau chiar reusesc sa mai faca si altceva!
Si e clar ca fiecare din noi, are timp si pt. ea. Toate avem timp sa ne mai si aranjam sau sa ne mai rasfatam cu cate o seara undeva sau mai stiu eu ce ne dorim...
Simona, nu e gresit sa visam- e cel mai frumos lucru ce ne apartine in totalitate.

Fie ca toate visele si dorintele adanci ale inimii noastre sa devina realitate.
Pacea si bunatatea sa fie nelipsite din inimile noastre!

Trimis: 12/09/2006 15:04

Simonique_1980 a scris:

voi sunteti mame si nu mai aveti timp sa visati

Ei, dar cine a spus ca nu mai avem timp sa visam??? Dimpotriva, venirea pe lume a micutului asigură dupa sine o gramada de visuri. In aceste visuri, copilasii ocupa un loc foarte important. Familia se implineste, viata se schimba. In bine, chiar daca sunt si momente cand simti ca te lasa nervii. Visezi sa ai un copil cu variate calitati, care tie, ca parinte, ti se par potrivite sau esentiale pentru adaptarea la lumea asta frumoasa si nebuna in acelasi timp. Visezi sa-i oferi copilului o viata frumoasa, sa-i fii prieten, sa-i fii alaturi, sa-l feresti de friji, de ispite, de pericole. Astea nu sunt visuri? E drept, s-ar putea sa fie o perioada in care tu, ca parinte, sa contezi mai putin in visurile astea. Dar nu-i adevarat. Vrei in continuare sa te simti implinit, sau sa cauti ceea ce crezi ca mai ai de descoperit. Doar ca viata e mai complexa, nu se mai poate ponderează la niste standarde, chiar la niste principii poate, conform carora erai obisnuit sa traiesti.
Asa ca visam si noi, parintii. Cum s-ar putea sa nu fie altfel?

Trimis: 13/09/2006 10:19

Ce bine zici Cristina! :-P

Lidi, si eu le admir pe nevestele care isi vad si de cariera.Cred numai ca in primii ani dupa nastere e cam dificil sa te mai ocupi si de altceva, asta mai ales daca nu ai un ajutor, o persona de increder cu cine sa=ti lasi copilul.

Trimis: 27/10/2006 10:00

Fetele, ma tot bate gandul sa mai fac si eu cate ceva pe acasa- sa ne mai rotunjim veniturile- ca doar mai am de stat 1 an acasa si asi mai putea face cate ceva.
Simonique, tu ai dat de ceva surse sigure, care ar dărui ceva serios de fapt acasa? Ce mai sti?
Eu m-asi putea apuca de decoratiuni ca doar vine sezon foarte bun, dar nu stiu ce si cum si de unde sa ma apuc- in sensul ca nu stiu ce sa fac mai departe cu 'munca' mea. Ar trebui sa am oameni care sa mi-o vanda, si aici e buba.Iar de umblat pe la dughenute, ca sa le propun oferta nu am cum. Deci ... ce vom face pe acasa pe langa ingrijirea copilului, mai ales ca ne trebuie atatea de sarbatori, iar banii nu intotdeauna sunt suficienti pt. cate nevoi intervin?