~~~ ingerasulmeu ~~~ :: Atunci cand simti ca ... e prea mult.

Trimis: 08/11/2006 18:44

Cu siguranta fiecare mama a simtit cum ajunge la capatul puterilor, macar o data de cand a venit copilul pe lume- mai ales daca asta e si plangacios.
Eu una de numeroase ori am zis "nu mai pot" si m-am simtit coplesita de disperare nestiind cum sa-l mai linistesc, sau cum sa-l adorm pe David, mai ales ca in primele luni a fost tare chinuit de niste colici teribil de puternice.

Ce e de facut in întocmai cazuri? Cum ne putem ajuta?
Trebuie sa ne facem timp, sa ne putem relaxa (daca e posibil). Nu ar necesită sa aveti pretentii sa fiti o buna gospodina, cand nu e timp de asa ceva. Si ce-i daca e praf pe rafturi, - decat sa nu aveti rabdare cu copilasul.
Daca va simtiti furioasa, mai bine mergeti intr-o alta incapere si faceti ceva sa va calmeze: aruncati cu perne sau muscati un prosop. :-/

. Pe urma respirati adanc de 3 ori, si vedeti daca va veti simti mai bine (ar trebui sa functioneze ;-)

).
Daca ajuta telefonati unei prietene si mai descarcati-va uitand de toate.
Sper sa ajute.
Daca mai stiti si alte solutii, haideti cu ele.

Trimis: 09/11/2006 17:00

Eu cand nu mai pot ma pun pe plans. :weep:

Cand termin cu plansul sunt mai calma. :-P

Trimis: 09/11/2006 17:26

Dana, e foarte bine ce faci. Daca plansul e eliberarea de care organismul si sufletul tau are nevoie, e foarte bine ca plangi, si nu tii in tine, devenind frustrata si cu nervii pusi pe bigudiuri.
Plansul e printre cele mai bune metode de destindere atunci cand tensiunea e prea mare si devine greu de suportat. Dar nu multa lume vrea sa recurga la aceasta metoda considerand-o o slabicune.
Mai aveti si alte metode? Sau haideti si povestiti mai exact voi ce faceti in situatiile descrise mai sus! Sau ce ati facut cand ati fost la un pas de o criza, sau cand ati simtit efectiv ca nu mai puteti: casa e vraiste, copilul plange, nu este mancare facuta, sotul vine de la serviciu, si poate soacra tocmai isi face anuntata sosirea... :w00t:

Trimis: 10/11/2006 08:50

Lidi, m-ai facut sa rad cu soacra. :lol:

Eu am trecut in ultimele saptamani prin niste ocazii suficient de grele. Si stresul se mentine inca. Am incercat sa fiu lucida, sa nu ma las prada sentimentelor care ma macina si mi-am zis mereu ca Cezar are nevoie de mine. Problema e ca nu stiu in ce masura am reusit. Am avut zile cu nervii la pamant; amplificam tot ce facea Cezar, desi bietul copil nu face decat sa descopere societatea (e adevarat, o cam descopera si catarandu-se pe mobile si punand mana pe tot felul de obiecte periculoase). Nu pot sa spun ca am facut ceva aparte ca sa ies din aceasta stare; mi-am zis mereu ca trebuie sa fiu tare, sa rezist. Pana la un punct, cand am izbucnit si eu in plans, dar un plans din acela de nu ma putem opri.

Trimis: 10/11/2006 12:32

Da, Cristina imi e cunoscuta si mie starea descrisa de tine.
Lasa ca trec si problemele actuale, si vei reveni la normal.
Si...daca se anunta soacra- inchide de 2 ori yala sp2_icon.lol.gif

Trimis: 17/11/2006 05:13

nu sunt inca mamica...nu stiu cum o sa fie..insa va spun ca iubită ca atunci cand nu mai pot citesc un fel de def a femeii..pe care mi-am postat-o pe desktop....si ma incurajez singurica. ea suna cam asa:

Definitia femeii

Pe vremea cand Dumnezeu a construit femela si era cea de-a sasea zi in care
lucra din greu, a aparut un inger si a spus: "De ce-i dedici atata timp
acestei creaturi?"

Iar Dumnezeu a raspuns: "Ai vazut lista speciala pe care am facut-o
pentru ea?" "Trebuie sa fie perfect lavabila, dar nu din plastic, sa aiba
peste 200 de parti mobile, toate substituibile, sa poata functiona cu
Cola light si resturi alimentare, sa poata tine patru copii in poala in
acelasi timp, sa aiba un sarut care poate vindeca orice durere, de la
un genunchi zgariat la o inima franta si va face toate acestea cu doar
doua maini."

Ingerul a fost uimit de cerinte. "Doar doua maini? Nu se poate! Si asta
e exemplarul standard? Dar e prea multa munca pentru o singura zi. Mai
bine asteapta pana maine sa-ti sfarsesti lucrul."

"Ba n-o sa astept", a protestat Dumnezeu. "Mai am atat de putin pana sa
desavarsesc aceasta faptura care imi este atat de aproximativ de inima.
Deja se poate vindeca singura cand este bolnava si, pe deasupra, poate
munci 18 ore pe zi."

Ingerul s-a apropiat si a atins femeia. "Dar, Doamne, ai facut-o atat
de moale." "Da, este moale", a incuviintat Dumnezeu, "dar am facut-o si
puternica. Nici n-ai idee cate poate suporta sau indeplini."

"O sa poata gandi?" a mai intrebat ingerul. Si Dumnezeu a raspuns: "Nu
numai ca va putea gandi, ci chiar sa gaseasca solutii si sa negocieze."

Atunci, ingerul a observat ceva si, apropiindu-se, a atins obrazul
femeii. "Oops, se pare ca din tiparul asta se prelinge ceva. Ti-am spus eu
ca incerci sa pui prea numeroase in el."

"Nu se prelinge nimic, aceea e o lacrima", l-a corectat Dumnezeu.

"Pentru ce e lacrima?" intreba ingerul.
"Lacrima este modul ei de a-si exprima bucuria, tristetea, durerea,
dezamagirea, iubirea, singuratatea, deznadejdea si mandria."

Ingerul a ramas impresionat. "Doamne, esti un geniu, te-ai gandit la
toate! Femeia este cu adevarat uimitoare."

Si asa si este! Soțiile au puteri care ii uimesc pe barbati. Indura
necazuri si cara greutati, intretin fericirea, iubirea si bucuria. Zambesc
cand ar vrea sa tipe. Canta cand ar vrea sa planga. Plang cand sunt
fericite si rad cand sunt nervoase.

Lupta pentru ideile in care cred. Se revolta in fata nedreptatii. Nu
accepta un refuz cand au convingerea ca exista o solutie mai buna.
Traiesc in lipsuri pentru ca familia lor sa poata avea cele necesare. Merg la
doctor cu o prietena speriata. Iubesc neconditionat.

Plang de fericire cand copiii lor exceleaza si se bucura cand prietenii
obtin premii.
Sunt fericite cand afla despre o nastere sau o nunta. Li se frange
inima cand le moare un prieten. Sufera cand le moare cineva din familie si
totusi sunt tari atunci cand cred ca nu le-a mai ramas putere.

Stiu ca o imbratisare si un sarut pot vindeca o inima franta.

Femeile exista in toate formele, mărimile si culorile. Ar conduce
masina, zbura cu avionul, merge pe jos sau ti-ar trimite un e-mail ca sa
stii cat de mult tin la tine.

Inima unei femei este cea care face lumea sa se invarta. Aduc bucurie,
speranta si iubire. Sunt pline de compasiune si au idealuri si isi
sustin moral prietenii si familia. Persoanele feminine au lucruri esentiale de spus si
totul de oferit.
SI, TOTUSI, DACA AU VREUN DEFECT, ACESTA ESTE CA UITA CAT DE MULT
VALOREAZA.

POATE VA AJUTA SI PE VOI!

Trimis: 20/11/2006 09:55

simonique m-a impresionat ft mult ceea ce ai scris
asa e noi suntem de 10 or mai intense si mai solicitate decat indiferent ce barbat
uimitor dar adevarat

Trimis: 21/11/2006 14:30

Sa stiti ca la mine, cand copilul plangea, sotul venise de la servici si nu era nimic de mancare, iar eu eram extenuata...(cand ma gandesc cum a fost, nici mie nu imi vine sa cred: pana la ora 16:00 nu aveam timp sa mananc! nu ma intrebati de ce, ca nici nu dormeam, stateam numai de plansul copilului, sau de somnul lui de 20-30 de minute!)ei bine.....ta, na, na, na....

...

A VENIT SOACRA!!!!
Si stiti ce a facut?
Bazandu-ma pe traditionala legatura fiu-mama, m-am dus sa ma odihnesc si eu o jumatate de ora-o ora-timp in care l-am trimis pe sotul meu sa ia o punga de ficatei-"s-o prajim si sa mancam"...
Cand m-am dat eu jos din pat dupa vreo ora jumate, sotul meu era lihnit de foame, soacra-mea se juca cu copilul, si in bucatarie era...batea vantul...
A zis ca ea nu stia ce vroiam eu sa "gatesc" cu punga de ficatei...Si pun'te fato pe prajeala, ca de altfel...s-a "invitat" la masa!!! :w00t:

Trimis: 21/11/2006 14:31

Iar cand simteam ca "e prea mult"...plangeam.

Trimis: 21/11/2006 16:26

uneori e bine sa plangi ca te descarci

Trimis: 11/12/2006 18:13

Si la mine Myka a fost si este inca cam plangacios, dar si eu sunt la fel. Ma descarc astfel sau ma cert cu toata lumea.Imi mai scriu din stari eliberandu-ma.Am crezut asa ca numai eu sunt asa dar vad ca nu.......

Trimis: 17/12/2006 12:53

Ciury, majoritatea dintre mame, suntem asa- ca unele vor sa recunoasca sau nu, asta e alta treaba. Suntem extraordinar de solicitate iar rabdarea noastra e mereu incercata adesea pana la maxim, si suntem firi sensibile, dar adevarul e ca si foarte rezistente, dar izbucnim uneori in deosebite moduri.
E bine sa ne si exteriorizam (dar nu in focuri de artificii sau dinamite :lol:

) decat sa adunam totul in noi devenind apatice, triste si frustrate.
Trebuie sa prevenim cumva o criza de :"e prea mult- nu mai rezist", sa stim cum sa rectionam sa nu fim chiar si noi insine luate prin surprindere. ;-)

.
Eu devin tare nervoasa cand nu mai pot. Sunt nespus de tensionata si-mi lipseste de multe ori o scanteie ca sa explodez. Incerc sa ma calmez si sa ma destind, dar greu reusesc. Adevarul e ca rareori ajung la acest stadiu :innocent:

.

Trimis: 18/12/2006 23:03

Ma regasesc in toate starile pe care le descrieti si voi.
E ff. greu, dar oare multumirea sufleteasca este indeajuns sa razbati mereu?

Trimis: 19/12/2006 01:10

Eu cred ca uneori nu e de ajuns multumirea sufleteasca. Iar atunci e nevoie sa sti ca ai langa tine un barbat din fier sau otel, care sa fie mereu innarmat cu indelunga rabdare si dragoste neconditionata.
-Reteta perfecta pt. a ne ajuta in momentele de criza sa razbatem si sa vedem lumina ce straluceste dupa nori.

Trimis: 01/02/2007 00:38

Tare imi place ce a scris Simonique.
Vai, fetelor si eu care credeam ca numai eu imi pierd rabdarea.
Nu ma prea enervez pe Francesca dar ma enervez pe tot ce ma inconjoara. Locuim , din pacate , cu mama , in momentul iernii, iar Frank - sotul meu, nu ma ajuta cu nimica. Francesca sta mai tot timpul in picioarele mele iar cand intru in criza de timp, de ex, ca nu am gatat mancarea sau ccuratenia, mor de nervi si imi vine sa trantesc cu tot ce imi iasa in cale, sau cu tot ce imi cade in mana.
solutii nu am, eu ma calmez de la sine, vorbesc singura pana imi trece, si imi vine sa il strang de gat pe Frank la care , se pare , ca nu-i pasa de nimica. Tin sa mentionez ca el in ocazie nu lucreaza, deci, are tot timpul din lume liber, neîngrădit pt el insusi!

Trimis: 01/02/2007 08:27

monika a scris:

Tare imi place ce a scris Simonique.
Vai, fetelor si eu care credeam ca numai eu imi pierd rabdarea.
Nu ma prea enervez pe Francesca dar ma enervez pe tot ce ma inconjoara. Locuim , din pacate , cu mama , in momentul iernii, iar Frank - sotul meu, nu ma ajuta cu nimica. Francesca sta mai tot timpul in picioarele mele iar cand intru in criza de timp, de ex, ca nu am gatat mancarea sau ccuratenia, mor de nervi si imi vine sa trantesc cu tot ce imi iasa in cale, sau cu tot ce imi cade in mana.
solutii nu am, eu ma calmez de la sine, vorbesc singura pana imi trece, si imi vine sa il strang de gat pe Frank la care , se pare , ca nu-i pasa de nimica. Tin sa mentionez ca el in ocazie nu lucreaza, deci, are tot timpul din lume liber, liber pt el insusi!

si de ce nu iei atitudine?
de ce nu ii dai si lui din atributiile tale?

Trimis: 01/02/2007 18:12

Of MItzone ce intrebare grea.
Se mai duce la alimentara daca imi trebuie ceva urgent si il rog tare frumos sa o faca, sau mai duce gunoiul dar daca nu ii place tonul meu , refuza sa faca ceva, spune ca il poruncesc sau ce?
Nici la cumparaturi nu vrea sa vina cu mine si trebuie sa tot car eu singura bagajele, ca nu avem masina, si mai si comenteaza daca iau un taxi, de ce nu autobuzul. Cica nu-i plac supermarket-urle
Aiurea, inainte sa se nasca FRancesca nu era asa, nu stiu ce s-a intamplat cu el ca ma enerveaza de mor cand vad ca sta numai in fata laptopu-lui, calculatorului sau citeste. Il mai rog sa se joace cu Francesca ca sa pot face eu cate ceva, si se joaca dar nu îndeajuns de mult ca sa reusesc eu sa si termin ce incep, Francesca se plictiseste repede si trebuie tot timpul sa-i dau ceva de lucru, adica se joaca si singura dar ii trebuie tot cate ceva nou, nu jucarii noi dar ceva interesant, cum ar fi o carticica, sau un pix cu care sa scrie, un portmoneu din care sa scoata hartiute sau carti de vizita etc.

Trimis: 01/02/2007 19:28

O, Monika, nu suna deloc bine atmosfera voastra conjugala, mai ales ca aveti amandoi timp si va vedeti permanent acum ca Frank nu lucreaza. in loc sa va uneasca si sa faceti totul impreuna.
Imi pare sincer rau de tot dar nu stiu ce altceva sa-ti zic in asemenea caz decat ce e grav de tot comportamentul lui, ca doar nu traim in vremuri apuse cand unii considerau soția un dispozitiv al placerii si puteau face ce vroiau din ea si cu ea, iar biata de ea nu avea nici un cuvant sau gest inaintea lui fiind mai mult o sclava decat o partenera.
Te rog sa nu te superi, dar esti o femeie frumoasa si tanara si nicidecum carpa nimanui, mai putin al celui care trebuie sa te respecte, ocroteasca si iubeasca incat sa-ti citeasca gandurile atunci cand e nevoie si sa te surprinda placut ca doar esti femeia cu care a ales sa-si imparta viata si care e mama copilasului sau.
Nu lasa ca lucrurile sa mearga mai departe! Doamne ferste poate veti ajunge la violenta de atata tensiune. REPET: Doamne fereste.
Incearca si discuta cat mai amiabil si cautati o cale de mijloc cumva, ca altfel nu mai merge mult convietuirea voastra si biata Francesca are nevoie de voi doi 100% pt. ea si nu certuri si priviri incruntate!
Stiu ca e cel mai usor sa dai sfaturi! Nu stiu ce inseamna sa ai parte de întocmai momente cu acela ce se cheama SOTUL tau, dar incerc sa vad putin lucrurile mai apropiat de situatia voastra si imi vine sa plang ca se ajunge la asa ceva iar daca l-asi cunoaste pe sotul tau i-asi pune ca ar necesită sa-i fie rusine de felul in care te trateaza si de cum isi ia de "in serios" indatoririle.
Iar tie draga mea Monika te-asi sfatui (dupa ce te-asi strange tare de tot in brate) sa nu te lasi prada nervilor (care sunt neîntrecut la locul lor) in fata lui ca poate se joaca , intr-un fel urat de tot cu rabdarea ta, cautand sa te scoata din toate saritele in orice situatie. Incearca si nu face ceea ce ar trebui sa mai faca si el.
Daca-mi permiti te-asi sfatui sa nu mai duci deloc gunoiul si nici sa nu mai faci curatenie ci sa te dedici fiicei tale cat de mult cu putinta iar veselia sa se auda pana si la vecini. Ca doar ea e cea mai importanta pt. tine nu? Nu faptul ca nu e dus gunoiul sau ca nu mai este curatenia de altadata. Poate se va destepta intr-un final pana nu e acel ireversibil PREA TARZIU.
Sa ai putere si liniste in suflet draga Monika.
In speranta ca toate vor ajunge pe o cale cat mai armonioasa te imratisez cu drag. Si vreau sa-ti trimit un buchetel de trandafiri- asa ca sa mai prinzi puteri si sa radiezi din nou.... Atunci cand simti ca ... e prea mult. Atunci cand simti ca ... e prea mult.

Atunci cand simti ca ... e prea mult. Atunci cand simti ca ... e prea mult.

Trimis: 01/02/2007 20:20

Vai Lidi, ce draguta esti! Multumesc mult, chiar ai reusit sa ma faci sa zambesc.
Bineinteles ca Francesca e cea mai importanta. Nimic nu conteaza mai mult decat bunastarea si fericirea si sanatatea ei. As muta muntii din loc pt ea, daca ar fi nevoie, as face indiferent ce pt. binele ei.
Nu stiu ce sa fac, nu ne intelegem si mi-am dat seama ca relatia noastra a functionat numai pt ca eram eu toleranta si indragostita, dar acuma, ca am depasit faza de a fi indragostita si oarba, vad realitatea.
am trecut prin numeroase ocazii nasoale si chiar nu stiu ce sa fac. Daca nu era Francesca m-as fi despartit de el. NU stiu zau ce e de facut. Nu avem un loc al nostru si poate de aceea e si el stresat si tensionat dar si nepasator, imi face mie impresia. Vrea sa ne mutam in Germania dar cred ca acolo s-ar inrautati situatia si mai tare, pt ca o sa fiu singura si o sa faca ce vrea cu mine, si asa imi tot da indicatii, apai acolo....
Mi-ai amintit de ceva ce mi-au spus niste personae din autocarul cu care ne-am intors din germania. Imi era tare rau si abia ma puteam ocupa de fRancesca ( eu vars in masina, nu pot manca sa bea, am rau de masina), Abia o tineam in brate si eram tot cu punga la gura iar lui FRank nici ca ii pasa, dormea mai tot timpul. Toata mulțimea din jurul mea a spus ca e inadmisibil iar o doamna din Bucuresi, care calatorea si ea cu fetita ei de 4 ani, s-a luat de el, asa cum ai spus tu, ca daca l-ai vedea i-ai spune ceva.
Scuze, nu vreau sa ies din topic.
Multumesc inca o data.