~~~ ingerasulmeu ~~~ :: Ninge fulgerat la ceas târziu de Decembrie...

Trimis: 20/12/2006 18:15

Ninge fulgerat la ceas târziu de Decembrie...

Ninge tremurat, ca o poezie de dragoste, ninge peste case, peste oameni, peste suflete, peste necazuri, peste griji... Cu fiecare fulg ce-mi cade pe fata simt mângâierea suava a unui sarut, de parca bunul Dumenzeu ar raspândi peste lume petale de iubire. Ninge cald si blând si as vrea sa-mi pot îmbraca sufletul cu albeata imaculata si pura a zapezii, într-o încercare disperata de a ma spala de toata mizeria, toate pacatele, toate greselile si faptele rele care ma intineaza.

Ninge într-un Decembrie greu si ma simt linistita sub aceasta prima nea, ninge voios si sprintar, parca mii de roiuri de fluturi albi s-au pornit într-un zbor al împacarii si iertarii. Ce altceva poate fi Decembrie decât o luna a împacarii, a iertarii, a bucuriei si a sarbatorilor? O luna a purificarii, prin postul sufletesc si trupesc pe care religia ne sfatuieste, cu minunate intentii, sa-l urmam. Ce este postul daca nu o proba, o încercare a spiritului si trupului? O îngenunchiere a tendintelor, a dorintelor si a pornirilor în fata iubirii de semeni, daruirii de sine si bucuriei de a-l mângâia pe cel îndurerat? Ce altceva este Decembrie, daca nu luna bucuriei pentru copii nostrii - suflete de lumina, albe si pure ca si stralucirea zapezii? Cât de mult îmi doresc sa mai pot crede în Mos Craciun, în zâne si balaurul cu sapte capete, în Fat Elegant si Baba Cloanta... Într-un zâmbet si o lacrima de copil descoperi uneori toata frumusetea vietii, tot sensul si rostul de a exista pe acest pamânt.

Ninge pierdut, parcul e troienit cu flori de margean si, un pescarus stingher si uimit îsi striga cu disperare tovarasii, ca un semn, ca o chemare de a se bucura si ei de frumusetea naturii. Totul este lânga noi, totul este in jurul nostru, proaspat, adevarat si nespus de minunat. Trebuie doar sa avem ochi sa vedem iar sufletele sa ne fie deschise la iubire si afectivitate. Racoarea dulce a zapezii trebuie sa provoace fierbinteala în suflet, trebuie sa determine nevoia de a schimba ceea ce este rau cu ce este bun, de a curata praful, negura si ceata ce pluteste uneori în sufletele noastre si de a ne primeni pentru noul an, mai bun si mai bogat decât cel ce a fost.

Ninge cu pânze de borangic si tare-mi vine sa-mi iau de mâna iubitul si sa alergam, desculti si râzând în hohote, prin valurile ei de matase. Sa ne pravalim în îmbratisarea ei de catifea si sa ne lasam îngropati si pierduti, ca niste veritabili oameni de zapada. Iar peste noapte, tăria sarutului sa ne trezeasca la viata iar inimile sa ne bata din nou a dragoste...

Ninge în fuioare de argint si bradul verde, mirosind voinic a piscuri de munte, a singuratate si a vesnicie, ne astepata cuminte în casa, spre a-l primeni în haine de sarbatoare: globulete, beteala, bomboane, luminite, stelute si, sub ramurile tinere, se vor odihni ocrotite cadourile, frumos împachetate, cu un aer de mister si de îndoiala, cu parfumuri de bucurie si multumire sufleteasca, cu lacrimi de fericire la coltul pleoapelor...

Ninge jucaus si Mântuitorul nostru se naste din nou, ca un semn al vesniciei si eternitatii, veste adusa cu caldura si tremur în glas de colindatorii ce ne cheama la fereastra înghetata si împodobita cu flori de cristal. Bujori rosii le ard în obraji, ochii le stralucesc a înaltare si binecuvantare iar sufletele le danseaza într-o minunata hora a bucuriei. Sunt colindatorii, sunt vestitorii, sunt cei care ne aduc sarbatoarea Craciunului în casa...

Ninge... Închideti ochii pentru o clipa si lasati ninsoarea sa va cuprinda, simtiti cum cresteti si va purificati odata cu ea, priviti lumea cu ochii sufletului, lasati mintea si ratiunea sa se mai odihneasca putin, dati-le o vacanta, lasati-le sa zburde, sa se bucure si ele de sarbatori si deschideti-va inima a bucurie si colind divin.

Ce altceva este Craciunul daca nu plăcere si colind divin?...

LA MULTI ANI !

Trimis: 21/12/2006 19:31

Foarte elegant , Simona.
Am citit cu drag randurile zburandu-mi gandurile departe si dandu-mi seama ce repede trece timpul si ce rar ne oprim sa meditam la ceea ce inseamna un "decembrie" , un zambet de copil, si mai presus de toate craciunul in sine.
Suntem atat de ocupati incat pierdem esentialul.
Ar fi frumos sa ne luam o clipa de rasuflu si sa ne uitam in noi insine si in ochii copiilor nostri.
Iar daca avem cui face un bine sa nu ezitam!