~~~ ingerasulmeu ~~~ :: Viata,dar ceresc- ce facem cu ea?

Trimis: 15/05/2006 20:54

Viata, acest dar primit de la Dumnezeu, e ceea ce avem mai scump si mai iubit pe lume, este o deschidere spre noi orizonturi,o continua cautare, o continua cercetare, este ceva ce de drept ne apartine dar care de fapt nu e a noastra. E ceva de care trebuie sa avem grija si sa pretuim, ceva care trebuie in inițialul rand sa invatam sa ne-o insusim si s-o personalizam cum stim mai frumos.
Trebuie sa invatam sa traim mai elegant si sa facem existenta noastra mai placuta. Sa fi rau si lipsit de caracter e cel mai usor lucru, dar sa sti sa te lasi slefuit si sa doresti a invata din viata tot ce e mai bun pt. a ține stralucire este ceva, si nu e deloc simplu.
Sa investim mereu in fiecare clipa bogatia sufletului nostru, sa zidim mereu pe calea existentei noastre pe pamant, sa incercam sa facem mai frumoasa existenta celorlalti in anturajul nostru.
Daruiti din zambetul vostru, caci si acesta l-ati primit in dar, si e ceva magic!
Haideti sa traim cu eficienta clipele noastre pe pamant si sa fim mai constienti de ceea ce suntem- niste minuni făurite singular pt. cineva anume, si totodata sa nu uitam sa multumim lui Dumnezeu si sa ne aratam recunoscatori prin tot ceea ce facem de darul nemeritat, dar ce se numeste VIATA

Trimis: 19/05/2006 13:01

Viata e o comoara si poti s-o investesti, te poti considera bogat daca traiesti; dar viata nu-i o gluma si nimic nu vei avea daca crezi ca iti apartine si poti sa faci ce vrei cu ea. Viata e o arta, asa ca evident, ca sa stii sa traiesti ai necesitate de talent. Te poti cosidera artist, dar viata e mai mult decat sa stii ca existi.... VIATA E UN PAS SPRE O ALTA VIATA!!! Traieste-ti viata in lumina si iubire!!

Trimis: 30/06/2006 23:25

ce frumos e scris....la fel cum e si TRENUL VIETII.....

Trimis: 30/06/2006 23:27

Viata este o calatorie cu trenul

Urcam si coboram des, exista accidente, surprize placute la unele statii si tristete adanca la altele. Atunci cand ne nastem si urcam in tren intalnim oamenii despre care credem ca ne vor insoti pe tot parcursul calatoriei noastre: parintii nostri...

Din pacate adevarul este astfel. Ei coboara la o statie si ne lasa pe noi fara dragostea si atasamentul lor, fara prietenia lor neconditionata si compania lor inspirata. E drept ca in tren urca alte persoane care vor ocupa un loc important in calatoria noastra. Acestia sunt fratii nostri, prietenii nostri si acei oameni minunati pe care ii iubim.

Unele dintre aceste persoane care urca in tren, privesc calatoria ca pe o scurta plimbare. Altii gasesc numai tristete pe parcursul calatoriei. Si mai exista si altii in tren care sunt permanent prezenti si gata de a oferi ajutorul lor celor care au trebuință de el
Unii lasa in urma lor cand coboara un dor vesnic...

Unii urca si coboara si noi abia i-am observat. Ne mira faptul ca unii pasageri, pe care ii iubim cel mai mult se muta in alt vagon si ne lasa in aceasta etapa a calatoriei noastre. Bineinteles noi nu ne lasam opriti si ne straduim sa-i gasim si sa ne inghesuim sa trecem si sa ne mutam in vagonul lor. Din pacate uneori nu ne putem aseza langa ei, deoarece locul de langa ei este deja ocupat
Nu face nimic, asa este calatoria:plina de provocari, vise, fantezii, sperante si despartiri...dar fara intoarcere...

Deci trebuie sa facem calatoria, in felul cel mai bun posibil. Sa incercam sa iesim la capat cu cei care calatoresc impreuna cu noi si sa cautam ceea ce este mai bun in fiecare dintre ei. Sa ne aducem aminte, ca in oricare etapa a calatoriei poate exista un tovaras de-al nostru care sa ezite si care probabil are necesitate de intelegea noastra. Si noi vom sovai des si va exista cineva care sa ne inteleaga...

Misterul cel mai mare al calatoriei este ca nu stim cand vom cobora definitiv din tren si nici cand vor cobora cei care calatoresc alaturi de noi, nici macar cel care sta pe locul de langa noi.

Cred ca o sa fiu cuprins de duiosie atunci cand cobor definitiv din tren...Da cred acest lucru.
Despartirea de cativa prieteni pe care i-am intalnit in momentul calatoriei, va fi dureroasa.Va fi intristator sa-i las singuri pe cei dragi mie. Dar am speranta ca odata si odata va veni gara centrala si am senzatia ca am sa-i vad sosind cu bagaje pe care inca nu le-au avut atunci cand au urcat in tren.

Ceea ce ma va face fericit este gandul ca si eu am avut bucată mea in sporirea bagajelor lor si in cresterea valorii acestora. Dragi prieteni, noi sa ne straduim sa avem o calatorie buna si ca la sfarsit sa putem spune ca a meritat osteneala.
Sa incercam sa lasam dupa noi , cand coboram un loc gol care lasa dor si amintiri frumoase la cei care calatoresc mai departe.

Celor care sunt de partea trenului meu le doresc: CALATORIE PLACUTA!!!

Am si PPS ...si-l pot trimite,daca vrea cineva